Principalele boli la pomii fructiferi – Samburoase

Rapanul samburoaselor (Venturia cerasi)

Simptome: Frunzele prezinta pete verzi spre negre, fara contururi clar definite. Pe fructe apar pete circulare de mici dimensiuni, a caror culoare variaza de la masliniu pana la negru. in caul atacurilor puternice, fructele se zbarcesc si se usuca.

Rapanul samburoaselor este inrudit cu rapanul marului. Ca si in cazul acestuia, si dezvoltarea patogenului care provoaca rapanul samburoaselor este favorizata de vremea racoroasa si umeda. Sporii ciupercii sunt diseminati de vant si ploaie pe alte fructe, infectandu-le si pe acestea.

Infectia are un grad de raspandire relativ scazut in culturile de pomi fructiferi. Spectrul de actiune al masurilor recomandate pentru combaterea ciuruirii micotice la samburoase, printre care aplicarea de tratamente cu fungicide pe baza de cupru la dezmugurit, include si rapanul samburoaselor.

Taphrina la prun/Hurlupii sau cocoseii (Taphrina pruni)

Simptome: Fructele nu prezinta 0 dezvoltare uniforma Unele fructe se alungesc si se aplatizeaza, ramanand in interior goale si lipsite de sambure. Pielita fructelor este la inceput de culoare verde-deschis, dupa care se brunifica, devine mai mult sau mai putin zbarcita si se acopera cu un strat alb, pulverulent. Majoritatea fructelor cad prematur.

Ciuperca fitopatogena ierneaza pe lastari, dupa care, in conditii de vreme racoroasa si umeda, infecteaza ovarele florilor in timpul fazei fenologice a infloritului. Prolifereaza inainte de fecundare, formand cavitati specifice. Miceliile ciupercii infecteaza ulterior si lastarii.

In conditii meteorologice favorable dezvoltarii ciupercii, aceasta poate sa cauzeze pierderi de recolta insemnate. Prin urmare, trebuie sa se aplice masuri profilactice de protectie fitosanitara in toate zonele in care se constata atacuri, precum si in orice perimetre afectate in anul precedent, indeosebi in prezenta unor factori de mediu favorizanti (vreme racoroasa si ploioasa).

Ulcerul/Cancerul peren al samburoaselor (Valsa, Leucostoma personii)

Simptome: Ramurile afectate se usuca, iar tesuturile parenchimatice din care este formata scoarta copacua lui si zona de crestere a tesutului vegetal (cambiul) se necrozeaza si mor. Pe scoarta uscata apar mai intai mici negi negriciosi care ii dau un
aspect de „raie”, iar mai apoi formatiuni tumorale de un alb stralucitor din care se scurg dare de exsudat mucilaginos rosiatic continand conidii hialine de forma cilindrica.

Ciupercile din familia Valsa fac parte din clasa agentilor patogeni ce folosesc ranile preexistente ca porti de intrare in organismul plantelor, patrunzand prin taieturi, crapaturi provocate de inghet sau rani cauzate de grindina. Atacul ciupercii afecteaza indeosebi pomii deja debilitati. Sub scoarta crengilor pe care le ataca, ciuperca formeaza un numar mare de corpuri de fructificatie de culoare neagra. Prin locul de patrundere a agentilor patogeni in organismul plantei apare o scurgere abundenta de clei, sindrom denumit si gomoza.

Ulcerul sau cancerul peren al samburoaselor este una dintre cele mai periculoase boli micotice ale semintoaselor. Infectia cu acest agent patogen se produce in principal toamna si iarna. Atacurile severe pot duce chiar si la moartea pomilor.

Putregaiul brun si mumificarea fructelor (Monilia spp.)

Simptome: Putregaiul se manifesta pe merele, perele, prunele si piersicile aflate in plin stadiu de parga, pe acestea aparand zone putrezite de culoare maronie, pe care ulterior devin vizibile lagare albicioase de spori, dispuse concentric. Fructele afectate fie cad inainte de perioada recoltarii, fie se usuca si raman atarnate in pom sub forma de fructe mumificate. La semintoase, monilioza se manifesta si ca putregai negru, caz in care nu se formeaza „pernitele” de mucegai, ci putregaiul afecteaza interiorul fructelor si acestea se innegresc la exterior.

Monilioza sau boala „pernitelor” de mucegai, este provocata la semintoase de ciuperca Monilinia fructigena, in timp ce la samburoase poate sa fie cauzata si de ciuperca Monilinia laxa. Ciupercile determina nu doar putrezirea fructelor si a florilor, ci si uscarea varfurilor de crestere. Uscarea varfurilor de crestere este provocata de Monilinia laxa si afecteaza in principal samburoasele (indeosebi ciresii). Ciuperca ierneaza pe ramurile moarte si in fructele mumificate, iar din primavara formeaza un numar ridicat de spori care infecteaza florile. Atacul se extinde ulterior si asupra fructelor, poarta de inrare reprezentand-o eventualele leziuni cauzate de inghet, grindina, ploi (la cires), colonizarea cu larva viermelui merelor, rosaturile viespilor sau de boli precum rapanul sau ciuruirea micotica. Fructele a caror pielita este intacta nu sunt afectate. Pomii vigurosi, care se dezvolta puternic vegetativ, sunt mai rezistenti la atacul Moniliei decat pomii mai in varsta.

Raspandirea sporilor are loc prin intermediul vantului si al ploii.

Monilinia poate cauza pagube foarte importante. in verile umede cu ploi puternice, ciuperca poate duce chiar si la distrugerea intregii recolte, mai ales atunci cand afecteaza ciresele si prunele cu pielita moale si acestea nu sunt recoltate la timp.

Monilioza lastarilor – cu simptome pe flori sau pe ramuri (Monilia laxa)

Simptome: Florile si frunzele de cires afectate se ofilesc in scurt timp de la atac. Pe scoarta din jurul punctului de insertie al lastarilor atacati apar modificari de culoare si zone mai adancite. Partea superioara a ramurilor se necrozeaza si moare. Florile
si frunzele uscate raman atarnate pe crengile pomului.

A se vedea monilioza fructelor (putregaiul brun si mumificarea fructelor).

Ciuruirea micotica (Stigmina carpophila)

Simptome: Pe frunzele atacate ale samburoaselor (ciresi, pruni si piersici) apar primavara pete rosii. Tesuturile necrozate sunt ulterior eliminate si se creeaza astfel aspectul tipic de frunze ,ciuruite”. Frunzele sunt afectate sever si cad prematur, asa incat se intalnesc frecvent cazuri in care pomii mai au in miezul verii doar cateva frunze pe crengile din partea superioara a coroanei. Pe fructele ciresilor si ale piersicilor atacati apar pete adancite, cu marginile de culoare rosie. Pete asemanatoare, de forma de obicei alungita, pot sa prezinte si lastarii tineri, iar din pete apar secretii sub forma de picaturi gomoase (cleioase).

Toate simptomele mai sus mentionate sunt provocate de Clasterosporium carpophilum. Aceasta ciuperca poate ierna, sub forma de spori pluricelulari, pe fructele care au ramas atarnate in pom, dar mai ales in leziunile pe care le prezinta ramurile. Deoarece diseminarea sporilor se realizeaza prin intermediul stropilor de ploaie, frunzele de pe ramurile din partea de sus a coroanei nu sunt de obicei afectate.

Pagubele cele mai importante sunt produse in regiunile pomicole in care primaverile sunt ploioase. In aceste regiuni, daunatorul provoaca adesea pierderea intregii recolte, find afectata negativ si formarea inflorescentelor pentru anul urmator. Repetarea unor atacuri puternice pe parcursul mai multor ani duce la debilitarea pomilor.

Patarea rosie a frunzelor/Antracnoza (Blumeriella jaapii)

Simptome: Pe fata superioara a frunzelor atacate apar pete mici, de culoare rosie-violacee. Pe fata superioara a frunzelor se formeaza mase albicioase de spori. Atacurile de intensitate ridicata duc la defolierea timpurie a pomilor.

Ciuperca ierneaza in stratul de frunze cazute la sol. Infectia pomilor se produce primavara, la pornirea in vegetatie, prin ascosporii si conidile de rezistenta ale ciupercii. in conditii de vreme calda si umeda care este ciupercii, deja dupa favorabila dezvoltarii cateva zile se formeaza alti spori si acestia provoaca infectii ulterioare in timpul perioadei de vegetatie activa. Se poate produce astfel o raspandire extrem de rapida a ciupercii fitopatogene. Ciuperca se foloseste si de plante-gazda, printre care ciresul si visinul, dar si specii salbatice de prun, precum visinul turcesc (Prunus mahaleb).

O susceptibilitate ridicata la atacul ciupercii o prezinta in primul rand puieti din pepiniere. Totusi, in conditii de umiditate atmosferica crescuta, infectia poate sa afecteze si plantatiile deja infintate de ciresi. Deosebit de sensibil este soiul Schattenmorelle, care reactioneaza la atac prin defolierea rapida.

Brunificarea si rasucirea frunzelor de cires (Gnomonia erythrostoma)

Simptome: Frunzele atacate se brunifica, se incovoaie si apoi mor. Frunzele uscate ramn adesea atarnate in pom pe tot parcursul iernii. Fructele se deformeaza, ajung sa prezinte crapaturi si putrezesc.

Ciuperca Gnomonia erythrostoma incepe sa infecteze frunzele odata cu declansarea fazei a fenologice a infrunzitului. Pentru a germina, ciuperca are nevoie de perioade mai indelungate in care frunzele sa se mentina ude.

Brunificarea si rasucirea frunzelor de cires prezinta o importanta economic crescuta pentru multe regiuni pomicole in care se cultiva ciresii. Ciuperca nu afecteaza negativ doar recolta, ci si cresterea pomilor si formarea inflorescentelor.

Putregaiul amar (Glomerella cingulata)

Simptome: Fructele atacate isi schimba culoarea si pe acestea apar, mai ales pe ramurile din zona inferioara a coroanei, pete maronii usor adancite in care se gasesc mici pustule. in conditii de umezeala, in aceste pustule se formeaza mase de spori de
o consistent mucilaginoasa. Fructele se zbarcesc, se usuca si se mumifica.

Din pedunculul fructului, ciuperca fitopatogena tree in partile lemnoase ale pomului. Ciresele sunt infectate de obicei in timpul lunii iunie, in timp ce se afla in plina faza de parga. Cele mai susceptible la atac sunt fructele care atarna aproape unele de altele, bine ascunse in frunzis. Ciuperca ierneaza in muguri, pe ramuri si pe fructe mumificate.

Ciuperca are o larga raspandire la nivel global si afecteaza numeroase soiuri de pomi fructiferi si de legume. Atacuri mai severe la fructele ciresilor se petrec de obicei doar sporadic sau la intervale mai mari de timp, avand totusi in astfel de cazuri 0 importanta economic ridicata.

Rugina frunzelor de prun (Tranzschelia pruni-spinosae)

Simptome: Pe frunzele atacate ale prunului apar mici pete discrete, galbene. Pe fata inferioara a frunzelor se evidentiaza mai intai sporii de vara de culoare maro-deschis, iar ulterior aici se formeaza sporii de rezistenta de culoare maro-inchis. Atacul duce la o defoliere prematura.

Ciuperca fitopatogena poate migra pe alte plante-gazda, dar nu o face intotdeauna. De obicei, ciuperca se dezvolta pe anemone (caz in care ierneaza in rizomul acestora) sau pe diverse soiuri de prun. Atacul se manifesta in principal la pruni, caisi, piersici si porumbari. Primele simptome devin vizibile intre sfarsitul lunii mai si mijlocul lunii iunie. Transmiterea infectiei la alti pomi are loc prin intermediul sporilor de vara care sunt produsi pe fata inferioara a frunzelor. Prin sporii pe care Ii dezvolta in intervalul de la sfarsitul verii pana toamna, ciuperca ierneaza in stratul de frunze cazut la sol, pentru ca in primavara urmatoare sa se manifeste din nou atacul la anemone. Totusi, avand in vedere conditile de mediu locale, ciuperca fitopatogena poate sa ierneze inclusiv sub forma sporilor de vara aflati in frunzisul cazut. In acest caz, soiurile sensibile de prun sunt infectate deja de primavara, chiar prin intermediul acestor spori.

Consecintele atacului ruginii frunzelor de prun pot sa fie grave, indeosebi atunci cand aceasta se manifesta concomitent cu ciuruirea micotica. Susceptibilitatea la atac a pomilor depinde de soi si poate sa varieze foarte puternic.

Basicarea/Deformarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans)

Simptome: Pe frunzele de piersic, indeosebi la soiurile la care pulpa fructului este galbena, se pot observa adesea, la scurt timp de la pornirea in vegetatie, umflaturi friable, verzi-albicioase sau rosiatice. Frunzele atacate se incretesc. Pe fata superioara si, mai rar, pe fata inferioara a frunzelor se evidentiaza un strat fin de puf albicios. La scurt timp, frunzele se usuca si cad. Se ajunge frecvent chiar si la o defoliere totala a pomilor atacati. Se produce avortarea fructelor nou formate. Partile plantei rezultate in urma celei de-a doua perioade de vegetatie activa raman intacte. Simptomele sunt asemanatoare cu incretirea frunzelor ca urmare a unui atac al afidelor (paduchilor). Totusi, pe frunzele atacate de afide se pot observa paduchii sau ramasite ale acestora, iar limbul foliar nu este la fel de ingrosat si nici nu este casant.

Basicarea sau deformarea frunzelor de piersic este provocata de ciuperca Taphrina deformans. Aceasta ierneaza, sub forma de impletitura delicata de hife, pe solzii mugurilor si pe scoarta copacilor. Primavara se formeaza sporii ciupercii si acestia sunt purtati de ploi pe mugurii in curs de a se deschide. Sub forma sa de tub germinativ, agentul patogen parazitar patrunde in tesutul foliar delicat, unde duce la formele deja descrise de proliferare tisulara patologica, respectiv la deformarea si incretirea frunzelor. Gradul de severitate al infectiei depinde intr-o masura importanta de conditiile meteorologice: cu cat mai des ploua inaintea si in timpul fazei fenologice de infrunzit, cu atat mai puternice sunt manifestarile infectiei. Pe frunze incepe sa se evidentieze ulterior un strat albicios, care consta din organe fine, tubulare, in care se dezvolta sporii. Catre sfarsitul lunii mai se produce expulzarea si proiectarea sporilor, purtati de vant, pe lastarii aceluiasi copac sau ai unui pom situat in proximitate. Pe lastari, sporii germineaza, formandu-se astfel sporii de rezistenta sau forma sub care ierneaza ciuperca. In acest mod se incheie
si ciclul de dezvoltare al ciupercii.

Basicarea sau deformarea frunzelor de piersic este cea mai importanta afectiune de natura micotica a acestui tip de pomi fructiferi. Infectia are 0 larga raspandire si, daca nu este combatuta prin masuri fitosanitare specifice, produce pierderi semnificative. Atacul duce la debilitarea pomilor si, in cazul in care este de o severitate mai pronuntata, chiar la compromiterea recoltei. Nu se dezvolta muguri de rod pentru anul urmator, iar partile lemnoase nu ajung la maturitate si pot sa degere in timpul iernii.

Varsatul/Virusul prunului (Plum pox virus)

Simptome: Se produce caderea prematura a fructelor, care sunt deformate si prezinta crapaturi adanci si adancituri ca de variola. Pulpa fructului are o consistent gomoasa. Frunzele prunului prezinta semne circulare de culoare galbuie pana la maronie sau se necrozeaza. Simptomele sunt foarte diferite de la un soi la altul. Pomii atacati reactioneaza de obicei printr-o cadere importanta a fructelor.

Virusul se transmite in natura in mod nepersistent, folosind ca vectori afidele, printre care paduchele verde al prunului, paduchele mare al prunului si paduchele verde al hameiului. Transmiterea bolii se produce indeosebi in lunile mai/iunie si septembrie/octombrie, atunci cand paduchii inaripati migreaza pe alte plante-gazda.

Sharka este viroza cu cel mai ridicat grad de periculozitate pentru pruni, caisi si piersici. Virusul care o provoaca este un organism de carantina, despre a carui aparitie trebuie informate imediat autoritatile de carantina fitosanitara.

Arsura/Ciuruirea bacteriana a samburoaselor (Pseudomonas mors-prunorum)

Simptome: La pornirea in vegetatie, pe frunze apar pete maro-deschis, de marimea unui ac cu gamalie, iar in jurul acestora zone apoase, mai deschise la culoare. Tesuturile foliare atacate se usuca si sunt eliminate. Pe fructele verzi se formeaza uneori pete apoase de culoare verde-inchis, care mai apoi se brunifica si se vestejesc. Mugurii sunt afectati negativ, florile se ofilesc, iar pe scoarta apar zone necrotice. Portiunile infectate ale scoartei sunt de obicei adancite, inchise la culoare si pe acestea se pot evidentia tumori asemanatoare cu cele canceroase. De asemenea, boala este caracterizata si de prezenta crapaturilor din care se surge clei (sindromul de gomoza). Atacul bacterian poate determina in scurt timp moartea ramurilor, a crengilor sau chiar a intregului pom.

Bacteria patrunde in partile lemnoase prin rani preexistente, crapaturi sau cicatrice foliare si ierneaza in interiorul acestora. Primavara, agentul patogen trece de pe partile lemnoase pe organele verzi si, respectiv, pe partile in crestere ale plantei. Infectia patrunde in frunze prin stomatele acestora. Colonizarea partilor lemnoase cu bacteria care este localizata, printre altele, in cicatricele foliare se produce odata cu caderea frunzelor toamna. Craparea scoartei din cauza inghetului favorizeaza instalarea infectiei.

Deosebit de sensibile la arsura sau ciuruirea bacteriana sunt soiurile de visin „Beutelsbacher Rexelle”, „Konservenweichsel”, „Röhrigs Weichsel” (Röhrig) si „Rubinweichsel” (Rubin). Infectia este favorizata de utilizarea excesiva a ingrasamintelor si de taierile prea agresive. Aceasta boala poate sa provoace pagube considerabile.