Principalele boli la pomii fructiferi – semintoase

Rapanul marului/Rapanul parului (Venturi inaequalis/Venturia pirina)

Simptome: De cele mai mute ori, simptomele bolii devin vizibile pe frunzis la scurt timp de la declansarea fazei fenologice a infloritului. Atat pe fata superioara, cat si pe cea inferioara a frunzelor se formeaza pete tot mai mari, gri-maronii, de forma la inceput circulara si mai apoi neregulata si cu textura catifelata. Frunzele atacate se usuca si cad prematur, astfel ca se ajunge la o defoliere timpurie, inca din timpul verii. La merii si perii puternic atacati, fie pielita fructelor prezinta, la recoltare, crapaturi suberificate de dimensiuni mari si numeroase pete mari si negre (in infectia timpurie cu rapan), fie petele de pe fructe sunt mici, brune sau negricioase la culoare si mai mult sau mai putin pronuntate, adesea chiar foarte putin vizibile (in infectia tarzie). La par, ciuperca poate ataca si varful ramurilor, care capata atunci un aspect „rapanos”, iar o infectare timpurie duce la aparitia de pete negre pe petiolul frunzelor si pe fructele verzi, putand provoca inclusiv caderea fructelor. Daca infectarea merilor sau a perilor se produce cu scurt timp înainte de perioada de recoltare, boala se manifesta abia in timpul depozitarii post-recoltare, cauzand aparitia unor pete negre cu aspect lucios si usor adancite (rapanul de depozit).

Ciupercile care provoaca rapanul (Venturia inaequalis in cazul marului si, respectiv, V. pirina la par) ierneaza in frunzisul cazut la sol, iar in cazul perilor ierneaza inclusiv in varfurile ramurilor deja infectate. Pe frunzele cazute, ciuperca produce ulterior spori de rezistenta (de iarna), care ajung la maturitate in perioada dezmuguritului si care, dupa primele ploi calde, sunt eliberati si proiectati afara din corpurile lor de fructificatie (peritecii) sub forma asa-numitului zbor de dimensiuni foarte al ascosporilor. Sporii mici sunt purtati cu usurinta de vant. Atunci cand ajung pe mugurii in curs de a se deschide ai plantei gazda si beneficiaza de suficienta umiditate, sporii germineaza si infecteaza frunzisul. Zborul ascosporilor dureaza 6 – 8 saptamani. Prin intermediul ploii, sporii de vara se raspandesc de la o frunza la alta si, respectiv, pe fructele verzi, astfel ca infectia propaga din ce in ce mai mult la nivelul pomului afectat (infectia secundara).

La par, un important focar de infectie il constituie si lastarii atacati de rapan, deoarece pe acestia se formeaza de timpuriu conidii (spori de vara) care pot provoca infectii secundare.

Dintre bolile care afecteaza marul si parul, panul este boala cea mai importanta din de vedere economic. Atacul timpuriu inhiba dezvoltarea normala a pomilor si afecteaza diferentierea mugurilor de rod pentru anul urmator. Crapaturile si petele diminueaza valoarea fructelor. Rapanul marului/parului determina incadrarea fructelor într-o clasa economica inferioara, chiar si si atunci când nivelul de severitate al infectiei este unul redus. Fructele nu pot fi depozitate, deoarece prin crapaturi patrund cu usurinta in pulpa fructului agenti patogeni care duc la putrezirea acestuia. O consecinta frecventa a infectarii fructelor cu rapan o reprezinta afectarea fructelor si de monilioza (cu aparitia unor „pernite” de mucegai), caz in care pagubele produse sunt înca si mai însemnate.

Pentru protectia fitosanitara a frunzelor si fructelor, masurile de combatere a rapanului trebuie sa fie initiate inca inainte de declansarea fazei fenologice a infloritului si adesea este necesara repetarea tratamentelor pâna la faza de recoltare, la intervale de 7 – 14 zile (cu cat mai umeda este vremea, cu atât mai des trebuie efectuate tratamentele).

Combatere:

Chorus 50 – 0.45-0.75 kg/ha

Champ 77 WG – 2 kg/ha

CopperMax – 3 kg/ha

Luna Experience – 0.75 l/ha

Scala – 1 l/ha

Topsen Extra

PRODUSE BIO: Equiset – 300 – 500 ml/ha

Fainarea marului (Podosphaera leucotricha)

Simptome: Mugurii si portiunile afectate ale lastarilor pot fi recunoscute inca din timpul iernii, deoarece au un aspect mat si par a nu fi pe deplin dezvoltate. La scurt timp dupa pornirea in vegetatie, mladitele, frunzulitele, muguri, florile abia aparute si mai ales varfurile de crestere sunt acoperite cu un strat albicios si pulverulent, ca si cum ar fi cernute cu faina. Frunzele bolnave au
o pozitie nefiresc de erecta, se brunifica treptat, se incovoaie si apoi cad. Petalele atacate devin verzui, nu cresc corespunzator
in latime si, in cele din urma, se usuca. Din flori nu se mai formeaza fructele. Pomii sanatosi se gasesc adesea langa cei grav bolnavi.

Ciuperca fitopatogena ierneaza sub forma unei impletituri de filamente, ca miceliu localizat aproape intotdeauna pe mugurii terminali ai lastarilor lungi sau vegetativi, respectiv pe cei ai lastarilor scurti sau fructiferi (tepuse), find localizat, asadar, in mugurii foliari sau în mugurii de rod. Pe timpul iernii, se poate face cu usurinta distinctia intre mugurii sanatosi si cei infectati,
acestia din urma find mai subtiri si avand solzii usor dezlipiti (decojiti) si cu un aspect ca si cum ar fi uscati. Mugurii afectati încep
sa se deschida putin mai tarziu decat cei sanatosi. Ciuperca acopera primordile foliare si florale (infectia primara) si formeaza un numar foarte ridicat de spori de vara care sunt purtati de vânt pe frunzele si lastarii sanatosi, provocand si infectarea acestora in conditii de germinare favorabile, mai ales atunci cand este suficient de cald (infectia secundara). Acest fenomen se poate produce chiar inaintea declansarii infloritului la mar (indeosebi in conditii de debut timpuriu a pornirii in vegetatie si de incetinire a ritmului evolutiei ulterioare ca urmare a revenirii frigului). Ploaia nu este un factor favorizant pentru dezvoltarea ciupercii. Deja de timpuriu se produce si infectarea prefoliatiei din anul urmator, cauzata de patrunderea conidiilor si a filamentelor miceliene.

Fainarea marului prezinta in ultima perioada o importanta din ce in ce mai crescuta. Initial provoca pagube notabile numai în regiunile cu clima calda si uscata. Deosebit de susceptibile la atac sunt plantatiile tinere de meri si puietii din pepiniere. Ciuperca duce la moartea lastarilor tineri si, prin urmare, la stagnarea cresterii. De asemenea, se inhiba puternic si formarea fructelor. Este cunoscuta sensibilitatea indeosebi a anumitor soiuri, printre care Idared, Jonagold, Boskoop si Cox Orange. Plantatiile moderne de pomi fructiferi cu densitate mare de plantare si cu soiuri cu trunchiul de înaltime redusa creeaza conditii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea ciupercii fitopatogene. Intrucat pomii sunt debilitati treptat, an de an, au de suferit si recoltele.

Combatere:

Kumulus DF – 1 kg/ha

Luna Sensation SC 500

Dagonis

Score 250 EC

PRODUSE BIO: Equiset – 300 – 500 ml/ha

Putregaiul coletului/Putregaiul in forma de guler (Phytophtora cactorum)

Simptome: La meri, indeosebi la merii din soul Renet Cox Orange cu varsta intre 8 – 10 ani, scoarta isi modifica culoarea, incepand in general de la punctul de altoire, si incepe sa putrezeasca. Ulterior, tesutul bolnav se usuca. Ca urmare a afectarii scoartei, se produce îngalbenirea frunzisului si defolierea timpurie a pomilor. De asemenea, este afectata negativ si formarea fructelor.

Ciuperca Phytophthora cactorum infecteaza, pornind din sol, fructele care atarna mai jos si pe cele cazute. Aceste locuri de patrundere a agentului patogen in organismul plantei sunt mai apoi punctul de plecare pentru contaminarea bazei trunchiului. Dezvoltarea ciupercii este favorizata de vremea umeda.

Putregaiul in forma de guler determina pierderi economice si cauzeaza debilitarea pomilor. Atacurile de intensitate ridicata pot sa duca chiar si la moartea pomilor.

Cancerul ramurilor (Nectria galligena)

Simptome: Ramurile mai in varsta prezinta proliferari anormale de tesut de tipul tumorilor canceroase. Unele dintre crengile
de deasupra acestor ramuri sunt necrozate (moarte). Atunci cand ciuperca ataca lastari tineri, scoarta acestora este pe alocuri
uscata.

Cancerul ramurilor este provocat de agentul patogen Nectria galligena. Aceasta ciuperca poate sa patrunda in interiorul pomului numai prin leziuni ale acestuia.

Cancerul ramurilor este de mare importanta economica mai ales in zonele pomicole cu climã umeda (de exemplu, in regiunile in care este frecvent ceata).

Boala petelor de rugina (Complex de agenti patogeni/Schizothyrium pomi)

Simptome: Boala petelor de rugina cauzeaza aparitia unor pete sterse pe pielita fructelor mature, in diferite tonuri de gri pana la negru. Cand atacul este puternic, aceste pete pot acoperi intreaga suprafata a fructului. Deseori, boala petelor de rugina se manifesta impreuna cu boala petelor de musca, in cazul careia pe pielita fructelor apar numeroase punctisoare de mici dimensiuni.

Ca unic patogen al bolii petelor de rugina s-a discutat initial de Gloeodes pomigena. Totusi, in prezent, infectia este asociata cu un intreg complex format din 7 pana la 15 tipuri diferite de agenti patogeni, printre care Peltaster fructicola, Leptodontidium elatius si Geastrumia polystigmatis. Agentul patogen al bolii petelor de musca este Schizothyrium pomi. Infectarea este
favorizata de vremea ploioasa care se manifesta vara tarziu si toamna.

Cele doua boli poarta impreuna si denumirea de boala a petelor de ploaie si afecteaza preponderent culturile auto-sustenabile, culturile de fructe pentru cidru si culturile biologice. In Germania, boala petelor de ploaie se manifest mai ales in regiunile pomicole cu clima calda si umeda. Acest tip de infectie are, mai ales la soiurile de mar cu fructe deschise la culoare, un impact
negativ considerabil asupra calitatii exterioare a fructelor.

Rugina parului (Gymnosporangium fuscum = G. sabinae)

Simptome: Pe fata superioara a frunzelor atacate ale parului se evidentiaza mai intai mici puncte galbene, din care se dezvolta ulterior pete de culoare aprinsa, rosii-portocali, care prezinta scugeri sub forma de picaturi mici si lipicioase. Pe fata inferioara
a limbului foliar apar treptat pete galbui-maronii, din care se formeaza pustule rosii, de consistent cartilaginoasa.

Ciuperca fitopatogena ierneaza pe arbusti de ienupar bolnavi, de pe care infecteaza apoi primavara peri. Dupa 3 – 4 saptamani, pe fata superioara a frunzelor parului apar mai intai pete rosii-portocalii. Pe fata inferioara a frunzelor, petele de rugina incep sa se ingroase, pentru ca din septembrie sa se formeze in locul lor umflaturi verucoase. In aceste protuberante se gasesc sporii de vara care sunt purtati de vant si determina astfel infectii ulterioare.

Deosebit de vulnerable la atacul acestei ciuperci sunt mai ales anumite soiuri de ienupar. Avand in vedere faptul ca principala gazda intermediara este ienuparul tarator (Juniperus sabina), prin eliminarea acestuia se faciliteaza si combaterea ruginii parului.

Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

Simptome: Fructele atacate devin maro-deschis la culoare si au pulpa de consistenta apoasa si moale, insa isi pastreaza o anumita rezistenta mecanica la presiuni reuse exercitate din exterior. Atunci cand fructele sunt complet putrede, pe pielita fructului devin vizibile lagarele cu spori, formatiuni de culoare cenusie. Putregaiul se extinde cu usurinta de la un fruct la altul, aparand astfel asa-numitele „,cuiburi” de putregai (de Botrytis).

Infectia este cauzata de ciupercile putregaiului cenusiu.

Putregaiul fructelor poate determina pierderi considerable in timpul depozitarii.

Putrezirea amara/Alternarioza (Alternaria alternata)

Simptome: Fructele atacate prezinta portiuni putrezite, colorate in diferite nuante de maro (de la maro-deschis la maro-inchis), care apar de obicei in jurul lenticelelor, insa se pot forma si in jurul unor leziuni mai mari ale pielitei, respectiv in jurul cavitatii caliciale sau a cavitatii pedunculare. Putregaiul poate ajunge pana la casa seminala si lojile seminale. Fructele prezinta pete care
adesea apropiate unele de celelalte si pot fi chiar confluente. in cazuri rare, poate sa putrezeasca intregul fruct.

Infectia este cauzata de ciuperca Alternaria alternata.

In stadii incipiente, nu se poate stabili cu certitudine daca fructele sunt afectate de alternarioza,de putregaiul lenticelar (provocat de Gloeosporium) sau de putregaiul negru al fructelor (cauzat de Phoma). Atacul la fructe al putregaiurilor poate provoca pagube considerabile in timp depozitarii.

Combatere:

Dagonis

Score 250 EC

CopperMax

Switch 62.5 WG

Putregaiul brun si mumificarea fructelor/Monilioza fructelor (Monilinia fructigena, Monilinia laxa)

Simptome: Putrezirea cauzata de Monilia afecteaza fructele indeosebi la inceputul perioadei de depozitare, insa se poate manifesta si la fructele aflate inca in parga. in decurs de numai cateva zile de la atac, fructele pot sa fie complet degradate.
Fructele atacate se brunifica sau se innegresc si se zbarcesc, iar pe suprafata lor se formeaza lagarele cu spori galbene sau gri, ceea ce este o manifestare tipica pentru monilioza.

Cauza principal a moniliozei o reprezinta Monilinia fructigena. Intrand prin leziuni provocate de grindina, insecte, pasari etc., agentul patogen patrunde in fructele aflate inca in pom. Ciupercii Monilinia laxa ii revine un rol mai putin important in ceea ce priveste imbolnavirea semintoaselor. La samburoase provoaca, in schimb, mai ales uscarea varfurilor de crestere, dar si putrezirea fructelor.

Atacul putregaiului la fructe este forte raspandit si poate cauza pagube insemnate in timpul depozitarii.

Combatere:

Switch 62.5 WG

Score 250 EC

Luna Sensation SC 500

Scala

Topsen Extra

Chorus 50

Putregaiul negru al fructelor (Phoma limitata)

Simptome: Fructele depozitate prezinta portiuni putrezite, a caror culoare poate varia de la maro-deschis la maro-inchis. Portiunile respective sunt netede insa pot fi usor adancite inspre zona lor centrala. De cele mai multe ori, putregaiul se instaleaza
plecand din lenticele, insa poate sa se instaleaza si prin leziuni mai mari ale pielitei, prin cavitatatea caliciala sau ca pedunculara.
Petele apar ade sea unele langa altele si pot sa conflueze. Chiar daca putregaiul poate ajunge pana la casa seminala si lojile seminale, sunt totusi rare cazurile in care putrezeste intregul fruct.

Agentul patogen al bolii este Phoma limitata.

In stadii incipiente, nu se poate face stabili cu certitudine daca fructele sunt afectate de putregaiul fructelor cauzat de Phoma, de putregaiul lenticelar (provocat de Gloeosporium) sau de alternarioza. Atacul la fructe al putregaiurilor pate provoca pagube considerable in timpul depozitarii.

Rapanul de depozit (Venturia inaqualis)

Simptome: Pe fructe apar mici pete negre care cresc ulterior in dimensiuni. Din cauza afectarii pielitei fructelor, din acestea se evapora mai multa apa, ceea ce duce la zbarcirea prematura a fructelor.

In conditii de vreme racoroasa si ploioasa spre sfarsitul verii, se poate produce o noua infectare cu Venturia inaequalis, agentul patogen al rapanului. In acest caz, simptomele devin vizibile fie cu putin timp inainte de perioada recoltari rapan tarziu, fie abia in timpul depozitarii post-recoltare.

Rapanul de depozit poate provoca pagube considerabile in timpul depozitarii.

Combatere:

Bellis

Merpan 80 WDG

Brunificarea pulpei

Simptome: Pulpa merelor afectate devine maronie, existand mai multe tipuri diferite de brunificare a pulpei. Pielita fructelor ramane initial intacta. Totusi, ulterior este afectata si aceasta, devenind inchisa la culoare. Pulpa lenta si atacata este de obicei sucuferma. De cele mai multe ori, fenomenul de brunificare a pulpei afecteaza tesuturile aflate intre fasciculele vasculare si pielita, in timp ce casa seminala Si lojile seminale raman initial intacte.

Nu se cunoaste inca pe deplin cauza exacta a brunificarii pulpei, insa aceasta pare a fi legata de un dezechilibru metabolic si de o acumulare de acetaldehida care depinde de gradul de ma turitate al fructelor. Afectiunea distruge structurile celulare, iar fructul devine necomestibil

Brunificarea pulpei se manifesta numai la mere, indeosebi la temperaturi intre -1 °C si + 2°C. Sojurile sensibile trebuie sa fie recoltate in timp util si apoi pastrate in spatii de depozitare cu atmosera controlata.

Arsura bruna a epidermei (opareala)

Simptome: Portiuni mari din pielita fructului, indeosebi portiunile care initial erau verzi sau galbene, devin maronii. La specile cu fructe de culoare rosu-intens, fenomenul de brunificare se poate extinde si la portiunile rosii. in general, modificarea culorii se produce abia dupa o anumita perioada de depozitare, poate insa interveni uneori chiar de la inceputul depozitarii. Pulpa fructului nu este afectata de arsura bruna a epidermei.

Atunci cand fructul ajunge la maturitate, se creeaza compusi volatili care, la soiurile sensibile de mar, pot duce la moartea celulelor epidermice din care este formata pielita afectate de fructului. Portiunile pielita se brunifica sub actiunea oxigenului din atmosfera.

Fructele bolnave continua sa fie comestibile, li insa aspectul li se deterioreaza, ceea ce are un impact negativ asupra valorii lor de piata.

Boala petelor amare

Simptome: In pulpa merelor apar portiuni de celule moarte, brunificate. Boala poate sa fie recunoscuta dupa zonele usor adancite, a caror culoare poate varia de la verde-inchis la maroniu. O sensibilitate deosebit de crescuta o prezinta fructele de dimensiuni mari, formate in pomii tineri, fara mult rod.

Cauza o reprezinta un dezechilibru in fiziologia nutritiei cu potasiu, magneziu si calciu. Potiunile tisulare afectate prezinta un deficit puternic de calciu si acumulari de potasiu si magneziu. Din cauza carentei de calciu, constituentii peretelui celular se descompun si intregi grupari celulare intra in stare de colaps. Exista probabil mai multi factori implicati in tulburarile echilibrului dintre substantele minerale. Dintre acestia, o importanta deosebita le revine dezechilibrelor hidrice.

Boala petelor amare poate sa afecteze intr-o masura importanta fructele mai multor soiuri diferite de mar. Valoarea merelor se reduce din cauza gustului lor amar. Acest tip de afectare poate fi preintampinat prin stropirea cu calciu.

Focul bacterian (Erwinia amylovora)

Simptome: Desi frunzele atacate au culori care variaza de la maro la tonuri de negru si au un aspect de parca ar fi arse, acestea sunt inca bine fixate pe varfurile de crestere care sunt, de obicei, incovoiate si muribunde. Florile innegrite si fructele mumificate raman atarnate pe ramuri pana la venirea iernii. Crengile si ramurile afectate produc o secretie sub forma de mici picaturi laptoase, de consistenta vascoasa, iar sub scoarta se pot observa filamente mucilaginoase. Pomii mai sensibili pot sa moara la scurt timp de la atac.

Infectia este provocata de Erwinia amylovora, o bacterie care ierneaza in partile lemnoase ale pomilor si in fructele mumificate. Concomitent cu ascensiunea sevei brute, apar secretile mucilaginoase, iar data cu acestea este transmisa mai departe si infectia bacteriana prin intermediul insectelor, al stropilor de ploaie sau al uneltelor cu care se practica taierile. Locul de patrundere a agentului patogen care cauzeaza infectia il reprezinta ranile preexistente, organele de reproducere din flori, precum si porii prin
care respira planta (stomatele).

Focul bacterian este una dintre cele mai periculoase boli ale semintoaselor si, din acest motiv, la aparitia bolii trebuie informate in mod obligatoriu organele de carantina fitosanitara. O susceptibilitate crescuta la O imbolnavire o prezinta toate soiurile de par, soiul de par Nashi si gutuii. Atat la acestia, cat si la mar, susceptibilitatea la atac depinde intr-o mare masura de conditile meteorologice din intervalul fenologic al infloritului.

Combatere:

Alleato 80 WDG

Aliette 80 WG

Champ 77 WG

Arsura bacteriana comuna (Pseudomonas syringae)

Simptome
Inflorescentele atacate nu se dezvolta, se ofilesc si mor. Florile se usuca si adesea raman astfel atarnate in pomi, sub forma de „buchetele”, pana iarna. De pe flori, infectia patrunde în lastarii scurti. Acestia se vestejesc, scoarta li se crapa, iar dezvoltarea frunzelor nu este completa. Scoarta lastarilor lungi atacati devine negricioasã si prezinta dungi.

Infectia este provocata de Pseudomonas syringae, o bacterie care ierneaza in partile lemnoase si mugurii infectati. Contaminarea segmentelor nou formate ale plantei se produce indeosebi la pornirea in vegetatie. Bacteriile se pot gasi si pe suprafata plantelor sanatoase. Boala se declanseaza adesea doar atunci cand, la pornirea in vegetatie sau in perioada fenologica a infloritului, exist mai intai o perioada ploioasa si apoi o scadere a temperaturii pana in jurul punctului de inghet. De aceea, deosebit de susceptibile la atac sunt primordiile foliare si florale, care sunt vulnerable la îngheturile tarzii.

Arsura sau patarea bacteriana provoaca pagube importante in culturile de mar si in cele de par. O susceptibilitate deosebit de ridicata la atac o prezinta soiurile de par Alexandre Lucas si Untoasa Bosc (Kaiser), iar dintre soiurile de mar, de exemplu, Cox Orange.