Dăunătorii legumelor și cartofului

Acarianul lat (Polyphagotarsonemus latus)

Este un dăunător important mai ales în spatile protejate, unde poate avea 18-20 generati pe an. În conditi optime de temperatura (28° C) și umiditate (70-80%), durata unei generații este de 4-5 zile. La temperaturi de 21-22° C, durata ciclului de dezvoltare este de 10 zile. Dăunătorul se dezvolta pe tot parcursul anului, existând pe plante în toate stadile de dezvoltare. În lunile calde ale anului, de obicei din a doua jumătate a lunii mai si pânã în septembrie, poate fi intâlnit și în câmp, în culturile de vinete și ardei gras. Atacuri puternice se înregistrează în lunile iulie-august.

Adulții și larvele colonizează toate organele plantei (lăstari, boboci florali, fructe), îndeosebi partea inferioară a frunzelor. Primele simptome ale atacului apar la câteva zile după infestare. La început frunzele tinere se rasucesc marginal, iar în jurul nervurilor se observă decolorări galben-verzui. Mai târziu, pe organele atacate apar depigmentări, simptome de brunificare și suberificare a tesuturilor, mai evidente la fructe și frunze. Plantele stagnează din creștere, butonii florali sunt avortați, iar frunzele tinere cad.
În caul unor atacuri puternice, recolta este compromisă în totalitate.

Acarianul roșu comun (Tetranychus urticae)

Prezintă 6-10 generatii pe an. lernează în stadiul de adult, mai ales ca femela. Femelele depun ouale într-un păienjeniș din fire mătasoase, frecvent pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii cultivate, mai ales de-a lungul nervurilor. O femelã depune până la 120 de oua, de obicei 10-12 ouă pe zi. O generație, în functie de conditile climatice, poate avea între 15-28 de zile.

Adulții și larvele colonizează partea inferioară a frunzelor; în urma întepaturilor si sugerii sucului celular din acestea, celulele țesuturilor se degradează, se golesc de conținut, iar în interiorul lor pătrunde aer, capătând un aspect pergamentos. Frunzele atacate prezintă pete caracteristice de culoare cenușiu-lucitoare și nu se deformează. La atacuri puternice, acestea se usucă treptat și cad, iar plantele nu mai fructifică normal și dau recolte scazute. Atacuri frecvente au loc în anii cu primăveri și veri
timpurii, calde și secetoase.

Afide (Aphis gossypii, Myzus persicae, Macroshiphum euphorbiae)

Afidele sunt dăunatori importanți ai culturilor de legume și cartof producând atât pagube directe prin înțeparea și sugerea sucului celular, dar și indirecte pin transmiterea virozelor. În câmp afidele sunt o specie migratoare, cu dezvoltare mai întâi pe plantele din flora spontană, migrând apoi pe planta de cultură. În țara noastră, durata unei generații, în funcție de factorii ecologici, variază între 9- 55 de zile și are în medie 13-16 generații pe an. În sere și solarii, unde se înmulțesc încontinuu, afidele sunt prezente în tot cursul anului. În condiți climatice favorabile, prolificitatea unei femele este de 60-70 de larve, iar o generație se dezvoltă în 2-3 săptămâni. În ani călduroși și secetoși produce pagube însemnate. Temperatura optimă de dezvoltare: 20°C.

Larvele și adulții colonizează partea inferioară a frunzelor și chiar butonii florali și florile, unde formează colonii. Frunzele atacate se răsucesc, se îngălbenesc și se usucă. Florile atacate se usucã. La atacuri mari, plantele stagnează în creștere și dau producții scăzute și de slabă calitate. Afidele sunt principalii vectori în transmiterea virusurilor la plante.

Buha verzei (Mamestra brassicae L.)

Buha verzei are 2 generații pe an și iernează în stadiu de pupă, la o adâncime de 5-12 cm în sol. Fluturii apar către sfarșitul lunii mai sau în iunie și au un zbor nocturn. Ouăle sunt depuse grupat, frecvent 10-40, pe partea inferioară a frunzelor de crucifere. O femelă poate depune în medie 600-800 de ouă. După 2 săptămâni apar larvele, care se hrănesc cu frunzele, mai ales noaptea. Generatia a doua apare în iulie și se dezvoltă cu precădere pe varza târzie sau pe alte crucifere, pâna în luna septembrie.

La apariție, omizile rod epiderma inferioară și miezul frunzelor, apoi perforează frunza sub formă de orifici neregulate. Omizile din ultima vârstă rod galerii neregulate în capățânile de varză. Capațânile atacate putrezesc, atât din cauza atacului, cât și din cauza excrementelor larvelor, care favorizează dezvoltarea diferitelor mucegaiuri.

Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Această specie are 2-3 generații pe an. lerneaza în stadiul de pupă pe tulpinile pomilor, arborilor și arbustilor, pe garduri, pe pereții caselor, etc. Fluturii apar primăvara, la sfârșitul lunii aprille sau în luna mai. Zborul fluturilor este întins pe 20-25 de zile. Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor de varză și pe alte crucifere cultivate sau spontane, în grupe de 15-20. O femelã poate depune 200- 300 ouă.

În primele vârste, larvele rod epiderma inferioară și miezul frunzelor. Începând cu vârsta a Ill-a, larvele se răspândesc pe toate frunzele, pe care le rod mai ales pe margini. La atacuri mari, din frunze rămân numai nervurile mai groase. Produce pagube și indirect, prin putrezirea verzei, datorită excrementelor care se adună între frunzele acesteia.

Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)

Gândacul din Colorado este un daunător des întâlnit și pagubitor în zonele în care se cultivă cartoful. Temperatura joacă un rol important în apariția acestor insecte daunătoare. Acesta îsi părășeste locul de iernare când temperatura solului ajunge la 14-15° C (în cursul lunii aprilie), iar apariția masivă în mod obisnuit are loc în luna mai. La 4-5 zile după apariție începe împerecherea și depunerea pontei. Numărul ouălor depuse de o femelã variază în functie de potențialul de înmulțire al insectei în anul respectiv. În mod obișnuit o femelă depune cam 700-800 de ouă. Perioada de incubație durează între 7-14 zile. Stadiul larvar de la ecloziune până la împupare durează în medie 30 de zile. După ce se încheie dezvoltarea, larvele coboară în sol pentru împupare. În funcție de condițile climatice pot să apară frecvent două generații și chiar și a treia generație.

Atât adultii, cât și larvele se hrănesc cu frunzele de cartof și în lipsa lor cu alte plante Solanacee pe care le rod. Roaderea frunzei începe de la vârful tulpini, unde frunzele sunt mai fragede, către bază. în general lujerii nu sunt atacați, insectele migrând pe alte tulpini. Tuberculii nu sunt consumați decât în mod exceptional. Urmașii unei singure femele pot consuma până la 2 kg de frunze. Consumul larvelor crește odată cu vârsta; astfel consumul din vârsta reprezintă 0,7% din consumul total, consumul vârstei a ll-a reprezintă 5%, cel al vârstei a Ill-a 17,4%, iar consumul vârstei a IV-a reprezintă 76,9% din consumul total. Datorită acestui consum mare de frunze al larvelor și al adulților, combinat cu prolificitatea mare a insectei, defolierea tulpinilor de cartofi are loc cu ușurintă. O defoliere a lanului de cartof de 80% în cursul lunii iulie poate să scadă recolta cu până la 24%, în funcție de soiul cartofului.

Molia tomatelor (Tuta absoluta)

Adultul este un fluture mic (molie), cu lungimea de 5-7mm, de culoare maronie cu nuanțe de gri închis. Ouăle sunt mici, depuse pe partea inferioară a frunzei. Larva este de culoare alb verzui, cu capul negru, iar pupa maro. Are 12 generații pe an. O femelã adult poate avea până la 250 de ouă în timpul vieții. Ciclul total de viată este finalizat în 30-40 de zile, depinzând de conditile de mediu. Cu cât temperaturile sunt mai crescute, cu atât ciclul de viața este mai scurt. La 30° C ciclul de viață al dăunătorului este de 20 de zile. Temperatura minimă de activitate este de 8° C. Are 4 stadii larvare, iar împuparea are loc în sol, pe suprafața frunzelor sau chiar în mine. lerneaza ca ou, pupă sau adult. Molile sunt mai active în timpul nopții și se ascund printre frunze în timpul zilei. Este foarte dificil de combătut, datorita modului de atac al larvelor – hrănire internă în interiorul galeriilor create în frunze, tulpini și fructe.

La început minele apar ca niște pete mici pe frunze, de culoare albă, asemănătoare atacului de Liriomyza trifolii (musca minieră). De cele mai multe ori atacul este simultan. Pe măsura ce larvele cresc, aceste pete se măresc și devin alb-verzui. Minele sunt de formă neregulată, separate sau unite în funcție de densitatea populației. Dauna este produsă în stadiul de larvă, prin minarea frunzelor pe fața superioară precum și a pieliței fructelor. În general, aproximativ 90% din ouă sunt depuse în jurul sepalelor și cam 10% pe fructul verde. Ploile și umiditatea < 30% pot afecta dezvoltarea populației. Tuta absoluta este un dăunator foarte flexibil, cu risc ridicat de apariție a fenomenului de rezistență. Din acest motiv nu se utilizeaza mai mult de 2-3 aplicari cu un produs care are același mod de acțiune.

Musca miniera (Liriomyza trifolii)

În condiții de seră poate ajunge până la 8 generații pe an. Pentru a se putea hrăni, femelele taie frunza, cu conținutul celular hrănindu-se atât ele, cât și masculii. După împerechere, ouăle sunt depuse în orificile de hrănire, în aproximativ 15-20% din totalul lor. O femelă poate depune între 25-600 de ouã, în funcție de temperatura și planta gazdã. O generație se dezvoltã în 15-35 de zile.

Adulții și larvele atacă frunzele plantelor. Adultii produc orificiile de hrănire, care constitue porți de intrare pentru diferiți agenti fito-patogeni. Larvele minează frunzele, rozând galerii în formă de serpertină în miezul acestora. Ca urmare a atacului puternic, frunzele infestate culturilor atacate suferă pierderi însemnate se usucă. Producțile cantitativ și sunt depreciate calitativ.

Musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum)

Musculița albă de seră se dezvoltă incontinuu în sere și are, în funcție de factori ecologici, până la 8-12 generații pe an. Femelele depun ouăle pe partea a inferioară a frunzelor diferitelor specii de plante (tomate, vinete, castraveți, ardei, etc.), în grupe de 10-20, uneori chiar mai multe. O femelă poate depune între 100 și 500 de ouă. Întreg ciclul de dezvoltare, la temperatura de 21° C, este de 3 saptămâni. Cu cât temperatura este mai mare, cu atât ciclul de dezvoltare se desfașoară mai rapid. De regulă generațiile se suprapun, astfel încât în tot timpul anului se pot întâlni toate stadiile de dezvoltare ale insectei.

Adulții și larvele colonizează frunzele și lăstarii, din care sug conținutul celular, în urma atacului, frunzele se îngălbenesc, se usucã
și cad. Plantele atacate sunt acoperite de dejecțiile insectelor, care favorizează dezvoltarea ciupercilor (Alteraria spp., Penicillium sop., etc.). Cele mai mari pagube se inregistrează în sere și solarii iar vara, chiar și în câmp.

Nematodul auriu al cartofului (Globodera rostochiensis)

Nematodul auriu al cartofului este un dăunator foarte important ce produce pagube cantitative și calitative. Are o singură generație pe an și iernează sub formă de chist în sol. În afara plantei gazdă aceste chisturi pot supraviețui până la 20-26 de ani. Prima năpârlire are loc în interiorul oului, transformându-se în larve infestante. La aproximativ 3-6 saptamâni, în funcție de temperatură, după plantarea cartofului, larvele apărute din ou pătrund în rădăcini prin vârful lor și o după o perioadă de hrănire de 30-35 de zile ajung la maturitate și se diferențiază în masculi și femele. Întreg ciclul de dezvoltare durează maxim 40 de zile la o temperatură de 18 până la 30°C și 40-50% umiditate. Activitatea larvelor începe încă de la o temperatură a solului de 10°C și se încheie la peste 25° C. Prefer solurile aerisite cu umiditate moderată.

Atacă organele subterane ale plantelor. Prin toxinele secretate, larvele măresc permeabilitatea celulelor și determină un aflux de sevă elaborată către zona atacată, determinând apariția unor gale mici de 0,5-0,9 mm, ce se pot observa și cu ochiul liber. Plantele atacate prezintă simptome și pe organele aeriene, pe frunzele etajelor superioare apar pete brune. În urma atacului plantele au o dezvoltare slabă, iar tuberculii ramân mici. La un atac puternic sistemul radicular piere, iar plantele sunt distruse. Se recomandă aplicarea măsurilor preventive și agrofitotehnice caracteristice nematozilor.

Nematodul galicol al rădăcinilor (Meloidogyne incognita)

În seră, nematodul galicol al rădăcinilor se întâlnește în tot cursul anului și poate avea 4-8 generații pe an. O femelă poate depune între 300-1000 de ouă, dar în condiții optime poate ajunge și la 2000 de ouă. După eclozare, larvele de vârsta a ll-a migrează printre particulele de sol, atât pe orizontală, cât și pe verticală, parcurgând distanțe apreciabile, în căutarea rădăcinuțelor plantei. La contactul cu rădăcinuțele plantei, larvele pătrund în interiorul țesuturilor până în zona vârfurilor de creștere. După un timp de hrănire, larvele se orientează spre zona vaselor conductoare, unde devin imobile. Celulele din zona în care se localizează larvele se multiplică și se hipertrofiază, rezultând celule gigantice, ce au un rol important în hrănirea, creșterea și dezvoltarea larvelor. După o perioada de hrănire de 2-3 săptămâni, larvele trec prin patru năpârliri rapide de numai câteva zile, transformându-se astel în adulți. Dezvoltarea acestui nematod are loc în condiții de temperaturi ridicate, din care cauză, în condițiile climatului din țara noastră nu se poate dezvolta în câmp deschis, ci doar în spații protejate, unde ciclul evolutiv al unei generații poate varia între 25-90 de zile, în funcție de temperatură și umiditatea solului.

Infestarea plantelor se face imediat după plantarea răsadurilor, iar aparitia galelor pe rădăcini poate fi observată după 3-4 saptămâni. Primele simptome se observă prin ofilirea frunzelor și stagnarea în creștere, urmată de uscarea plantei de la vârf spre bază. În cele mai multe cazuri atacul nematozilor favorizează infectile cu Fusarium spp. și Verticillium spp., care grăbesc moartea plantelor.

Nematodul tulpinilor și tuberculilor de cartof (Ditylenchus destructor)

Ditylenchus destructor este un daunător foarte important ce produce pagube cantitative și calitative. Atacă doar părtile subterane ale plantei, fară o manifestare vizibilă a simptomelor pe părtile aeriene. Temperatura este un factor care influentează înmultirea nematozilor, astfel ca putem avea în funcție de condițiile climatice chiar 4-6 generații pe an. La temperatura de 20-25°C durata unei generații este de 20-25 de zile și se prelungește când aceasta scade. Nematozii rezistă bine atât la temperaturi scăzute iarna, cât si la seceta din vară. La început migrează către tulpini, iar mai târziu către tuberculi, prin stoloni. O femelă poate depune până la 250 de ouă. Larvele trec prin patru vârste și întreg ciclul de dezvoltare are loc în țesuturile plantelor unde poate dura între 15 și 45 de zile, în funcție de temperatură.

Simptome caracteristice atacului se constată la tuberculi, pe care apar mici zone decolorate, în dreptul cărora epiderma este decolorată și crapă. Tuberculii devin de culoare brună, cu aspect de putregai. De aici rezultă o scădere calitativă și cantitativă a producției. Nematozii necesita măsuri complexe de combatere, astfel încât pentru reducerea populației și ținerea sub control se impune un cumul de măsuri preventive și agro-fitotehnice, precum:

• cunoașterea parcelelor și a istoricului acestora
• stabilirea gradului de infestare
• fertilizarea ratională și echilibrată cu elemente nutritive
• asolamente de 4-5 ani cu culturi precum rapița care poate diminua populația; de evitat asolamentele de 2-3 ani cu culturi precum sfecla de zahăr, mazăre, fasole, ceapă, lucernă, morcovi, etc.
• folosirea de material de plantat sănătos
• distrugerea buruienilor din cultură și a plantelor gazdă
• adunarea și distrugerea resturilor vegetale după recoltat
• sortarea și distrugerea tuberculilor atacați
• tratamente fitosanitare preventive adecvate pentru diminuarea populației.

Omida fructificațiilor (Heliothis armigera, Helicoverpa armigera)

Insecta are 2-3 generații pe an (mai-iunie, iulie august, august-mai) și iemează în stadiul de pupă în sol, într-o celulă ovală de
pământ, la adâncimea de 7-25 cm. Adulții apar primăvara, la sfârșitul lunii aprilie, începutul luni mai. Fluturii zboară pe înserate și noaptea. După 3-5 zile începe depunerea ouălelor, izolat pe frunzele, tulpinile și pe inflorescențele bamelor, vinetelor, tomatelor, ardeilor, etc. O femelă poate depune între 300 și 3000 de ouă. Întreg ciclul de dezvoltare, de la ou până la adult, variază între 35-41 de zile.

La apariție larvele rod epiderma și miezul frunzelor, bobocii și florile, apoi patrund în pulpa fructelor, unde se hrănesc cu semințele. Bobocii atacați nu se mai deschid, se înnegresc și cad, iar florile atacate se zbârcesc și devin brune. În fructele de tomate, ardei și vinete rod galeri mari în care se instalează adesea diferite ciuperci, care produc putrezirea lor. În solarii, atacul se manifestă începând de la sfârsitul luni aprilie.

Păduchele cenușiu al verzei (Brevicoryne brassicae L.)

Păduchele cenușiu este o specie nemigratoare, ce se dezvoltă pe plantele din familia Cruciferae. În cursul unui an se pot succede 16-18 generații. O generație are în medie 10-14 zile, însă generațiile din primavără și toamnă au o dezvoltare mai lentă, ce poate dura între 15-30 de zile, datorită timpului mai rece. Temperaturile optime de dezvoltare ale păduchelui cenușiu sunt cuprinse între 18-26° C. Iernează în stadiul de ou, depus în toamnă de femele, pe tulpinile și pețiolurile frunzelor de varză și ale altor plante Crucifere, cultivate sau spontane.

Atacă cruciferele cultivate și spontane de la stârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie și până toamna târziu, pagube însemnate înregistrându-se la varză și conopidă. În anii de invazie, adulții și larvele formează colonii masive, acoperind uneori complet frunzele și lăstarii din care sug sucul celular. În urma atacului, pe frunze apar pete galben-palide sau rozii.

Ploșnita roșie a verzei (Eurydema ornatum L.)

Ploșnița roșie a verzei are 1-2 generații pe an, după regiune. lernează ca adult în frunzarul pădurilor și pe sub resturile vegetale din câmp. Aparția adulților are loc primăvara devreme, uneori din luna martie. În primele zile se hrănesc pe diferite plante crucifere spontane, apoi trec pe plantele de cultură (răsaduri sau seminceri de varză, conopidă, etc.).

Adulții și larvele înțeapă și sug sucul celular din țesuturi. În locurile atacate apar pete de culoare galben-palidă, în dreptul cărora țesuturile se usucă. La culturile semincere atacate se produce avortarea florilor și șiștăvirea semințelor.

Tripsul californian (Frankliniella occidentalis)

În condiții de seră tripsul se înmulțește în tot cursul anului și poate avea între 12-15 generații. Femelele depun ouăle în țesuturile frunzelor, florilor și chiar ale fructelor. O femelă poate depune 20-40 de ouă. Larvele care apar se dezvoltă pe seama organelor respective. O generație poate avea între 9-34 de zile. Larvele care apar se dezvoltă pe seama organelor respective. Lungimea ciclului biologic al tripsului depinde de temperatură. Cu cât temperaturile sunt mai mari, cu atât ciclul de dezvoltare este mai rapid.

Adulții și larvele înțeapă și sug seva din frunze, flori și fructe. Din cauza atacului pe organele respective apar pete de decolorare, care cu timpul devin argintii și chiar brune. Bobocii florali atacați nu se mai deschid. La atacuri mari se obțin producții reduse și de slabă calitate. Tripsul californian este cunoscut ca vector activ în transmiterea virusului petelor de bronz la tomate și ardei (TSW).

Tripsul tutunului (Thrips tabaci)

Tripsul tutunului are 3-6 generații pe an în câmp și pănă la 10 generații în condiții de seră. în câmp iemează în toate stadille de dezvoltare, dar cel mai frecvent ca adult, sub resturile vegetale, în frunzar, în ierburi și în stratul superficial al solului. Primăvara, în câmp, când temperatura aerului depășește 10° C, de obicei în prima jumătate a lunii aprilie, apar adulții, care colonizează la început plantele din flora spontană, iar apoi pe cele cultivate. Ouăle sunt depuse aproape de nervuri. O femelă poate depune 80- 100 de ouă. Larvele apar după 10 zile și se localizează pe fața inferioară a frunzelor. Durata unei generații în câmp este de 20-30 de zile, iar în condiții de seră, unde temperatura și umiditatea sunt optime, o generație se dezvoltă în 16-20 de zile.

Adulții și larvele colonizează frunzele, vârfurile vegetative și florile, sugând seva din țesuturi. În urma atacului se formează pete galben-cenușii sau castaniu-închise, mai ales de-a lungul nervurilor frunzelor. Țesuturile atacate se necrozează. Atacul este forte periculos la răsaduri, la atacuri puternice acestea se pot usca în masă. Plantele mai dezvoltate stagnează în creștere în urma atacului, se îngălbenesc și chiar se usucă. În câmp atacul este favorizat de vremea secetoasă. Tripsul tutunului este vector principal în transmiterea virusurilor la plante, în special la ardei, tomate și castraveți.

Viermii sârmă cartof (Agriotes spp.)

Viermii sârmă sunt dăunatori polifagi ce provoacă pagube însemnate la tuberculi. Adulții apar primăvara (aprilie-mai). Atât ei, cât și larvele nu suportă caldurile mari, temperatura optimă find între 17-25° C. Sunt mai activi seara sau dimineața, în timp ce ziua stau ascunși printre ierburi sau sub bolovani. Preferă terenurile umede și ușor acide. Împerecherea și depunderea pontei au loc în cursul lunilor mai și iunie, în funcție de temperatură. O femelă depune în medie 150 de ouă, care eclozează după 12-19 zile de la depunderea pontei. Larvele, la apariție, au 1,5 – 2 mm și sunt transparente, ceea ce le face greu de observat în prima fază. În primul an larvele se hrănesc cu humus. Până în toamnă are loc prima năpârlire, iernând în vârsta a 2-a, când au o lungime de 4-5 cm. În primăvara următoare are loc a 2-a napârlire, iar în toamna cea de a 3-a prin care larvele trec în vârsta a 4-a. În această perioada începe hrănirea pe seama radăcinilor și din transparente devin galbene. În urma fiecărei napârliri urmează o perioadă intensă de hrănire. În timpul verii activitatea lor este redusă și adesea din cauza căldurii coboară în sol. Hibernarea are loc la diferite adâncimi, în funcție de temperatură, putând să ajungă pâna la 50-60 cm chiar și mai mult. În primăvara ultimului an are loc ultima napârlire, urmată de împupare, la adâncime de 8-15 cm. Stadiul de pupă durează 2-3 saptamâni. Adultii apăruți nu părăsesc solul, ei rămân în diapauză până primăvara următoare.

Viermii sârma provoaca pierderi insemnate calitativ în culturile de cartofi, prin hranirea cu tuberculi al caror aspect comercial este deteriorat, facându-i improprii comercializări. Hrănirea începe când temperatura solului are 12° C, totusi temperatura optima este de aproximativ 20° C, lar umiditatea 50-60%.