Daunatori la pomii fructiferi – Semintoase

Acarieni tetranichizi:

Paianjenul rosu al pomilor (Metateranychus ulmi, Paratetranychus pilosus, Tetranychus pilosus, Panonychus ulmi)

Acarianul rosu comun (Tetranychus telarius, T. urticae, T. altheae, T. bimaculatus)

Simptome: Frunzisul pomilor fructiferi isi pierde culoarea proaspata, verde si capata o tentà stearsa (nuanta bronzului). Acest fenomen se poate manifesta, in functie de conditiile meteorologice, deja de la inceputul verii. Pe fata inferioara a frunzelor atacate se observa, printre fire de paianjen fine, larve de acarieni rosii sau rosii-galbui, care pot fi foarte mobile sau complet imobile, iar ulterior apar si acarieni adulti si, respectiv, oua de vara (subitane) de aceeasi culoare.

Acarienii sug sucul celular din frunze, ceea ce duce la caderea prematura a frunzelor, iar fructele nu mai ajung sa se coaca. De asemenea, este inhibata formarea inflorescentelor pentru anul urmator. Atacul se produce la mar, diferite soiuri de prun etc.

Ouale de rezistenta (de iarna) ale acarienilor tetranichizi ai pomilor fructiferi au diametrul de cca 0,1 mm, culoarea rosu-aprins si pot fi gasite in numar foarte mare pe ramurile de rod si pe fata inferioara a lastarilor si crengilor, mai ales in zona de insertie a lemnului tanar pe lemnul mai in varsta. Primavara, in jurul perioadei de inflorire, din ouale de rezistenta eclozeaza nimfele. Acestea au 6 picioare si, dupa mai multe faze de naparlire si dupa parcurgerea mai multor diapauze, se transforma in acarieni adulti (masculi si femele). Acestia colonizeaza indeosebi frunzele, pe care le acopera cu O panza de paianjen fina si pe care isi depun si ouale de vara de culoare galbena pana la rosie. Printre firele fine ale panzei de paianjen se evidentiaza numeroase cuticule albe, eliminate de acarieni la naparlire (exuviile). Acarienii sug seva din frunze, ceea ce duce la distrugerea tesutului foliar. In decursul unei perioade de vegetatie se succed pana la 6 generatii, acestea suprapunandu-se cel mai adesea. Astfel, se pot observa unele langa altele oua si acarieni in toate stadiile de dezvoltare.

Pe langa acarianul rosu al pomilor fructiferi, pe pomii si arbustii fructiferi mai traieste si acarianul rosu comun. Acesta este tot de culoare rosie si iese din adapostul sau inca de foarte timpuriu primavara. In cursul unui an se formeaza 6 sau chiar 7 generatii. Acarianul rosu comun ierneaza in pom, sub formă de insecta adulta.

Importanta acarienilor tetranichizi a tot crescut in ultimii ani. Avand in vedere faptul ca poseda o capacitate si o viteza incredibila de inmultire, sa fie monitorizati in acesti acarieni trebuie permanenta si se impune combaterea lor temeinica.

Acarianul filocoptid al marului (Aculus spp./Epitrimerus pyri)

Simptome: Frunzele atacate sunt usor rasucite inspre partea lor inferioara. Atunci cand atacul este puternic (la mai mult de 300 acarieni/frunza), culoarea fetei inferioare a limbului foliar vireaza spre culoarea bronzului si maro-ruginiu, in timp ce fata superioara capata un luciu mat, cu tenta plumburie. Se poate produce o defoliere prematura. Daca atacul se produce la fructe, culoarea zonei din jurul caliciului vireaza inspre nuante de galben pana la caramiziu.

Acarianul filocoptid al marului masoara 0,2 mm si are corpul fusiform. Atunci cand conditile ii sunt favorabile, se inmulteste cu mare repeziciune, formand mai multe generati pe an.

Atacul timpuriu si de mare intensitate la meri sau peri pate provoca accentuarea rugozitatii (suberificarea) fructelor. La soiurile sensibile de mar precum Elstar si Jonagold, un atac de mare intensitate produs vara are un efect de inhibare a colorarii fructelor si de diminuare a continutului lor de zahar.

Acarianul eriofid al parului (Phytoptus pyri)

Simptome: La scurt timp de la pornirea in vegetatie, pe frunzele atacate se formeaza vezicule vizibile, ca de varicela. Acestea sunt la inceput verzi, iar apoi devin rosiatice pana la maro-inchis. Pe masura ce atacul se extinde, se produce si moartea frunzelor. Atunci cand atacul se manifesta asupra fructelor verzi, acestea sufera deformari si, in cele din urma, cad.

Daunele sunt produse de un numar ridicat de acarieni eriofizi albiciosi la culoare, cu lungimea de 0,2 mm, care devin activi la inceputul perioadei de vegetatie si sug seva frunzelor. Acestia se inmultesc in interiorul unor excrescente de pe frunze (gale), in care isi depun ponta. Incepand cu luna iunie, din oua eclozeaza larvele. Acarienii galicoli ierneaza printre solzii mugurilor si dezvolta 2 – 3 generatii pe an, cele mai mari daune fiind produse de prima generatie.

In cazul unui atac puternic al acarianului eriofid al parului, trebuie sa se aplice masuri specifice de combatere in primavara anului urmator, la declansarea dezmuguritului.

Plosnita verde a marului (Plesiocoris rugicollis)

Simptome: Din cauza intepaturilor plosnitei in zona nervurii principale, frunzele atacate ale marului prezinta mici pete negre si ulterior se zbarcesc. Este afectata negativ cresterea lastarilor. De asemenea, se poate produce si o dezvoltare anormala a lastarilor laterali. Pe fructele verzi apar pete cauzate de intepaturi, a caror culoare variaza de la maroniu la nuante de rosu. Fructele atacate prezinta pe suprafata lor crapaturi si zone de suberificare, sunt deformate si nu cresc corespunzator in marime. Acarianul poate sa atace si parul, provocand pietrificarea partiala a fructelor acestuia.

Plosnita marului are lungimea de 4 – 6 mm si este de culoare verde-deschis. Daunele le produce incepand din luna mai pana in luna iulie.

Masurile de combatere a larvelor trebuie aplicate la debutul eclozarii acestora, inca inainte de declansarea faze fenologice a infloritului si eventual, daca este cazul, si ulterior.

Paduchele marului/Paduchele verde al buruienilor (Rhopalosiphum insertum)

Simptome: Daunatorul provoaca o usoara rasucire a frunzelor atacate.

Acest tip de paduche este verde, cu dungi longitudinale mai deschise la culoare. Picioarele si apendicele sale abdominale (cerci) sunt verzi, translucide. Vara, paduchele isi schimba planta-gazda, migrand pe plante erbacee sau pe ierburi. Asadar, daunele sunt produse de la pornirea in vegetatie pana la sfarsitul fenofazei infloritului.

Afida colonizeaza mai ales merii si perii de varsta mai inaintata, avand o preferinta pentru manunchiurile de frunze si inflorescente. Acest paduche nu cauzeaza decat arareori pagube.

Paduchele roz galicol al marului (Dysaphis devecta)

Simptome: Pe limbul foliar al frunzelor atacate apar portiuni deformate si striatil de culoare galben-pal sau rosiatice. Atat lastarii lungi, cat si cei scurti sunt deformati, iar frunzele sunt atrofiate.

Exista mai multe subspecii ale acestui paduche, iar culoarea lor variaza de la gri-maroniu la gri-albastrui. Au cercii mai inchisi la culoare. In functie de subspecie, paduchele isi schimba vara planta-gazda si poate migra, printre altele, pe hasmatuchi, stevia cu frunza lata (denumita si stevia amara, dragavei sau macrisul calului) etc. Aida marului provoaca daune de la inceputul perioadei de vegetatie pana la sfarsitul lunii mai.

Masurile de combatere devin necesare atunci cand atacul afecteaza intre 3 % si 5 % dintre lastari.

Paduchele cenusiu galicol al marului (Dysaphis plantaginea)

Simptome: Pe langa deformarea lastarilor lungi si a celor scurti atacati, se manifesta o puternica rasucire a frunzelor, iar fructele care se formeaza sunt mici si deformate.

Paduchele cenusiu galicol al marului este la inceput galben-pal, iar mai apoi gri-maroniu pana la gri-albastrui si este acoperit cu un strat ceros pulverulent (pruina). Are cerci mai inchisi la culoare. Cu putin timp inainte de declansarea fenofazei infloritului, afidele eclozeaza din ouale de rezistenta (de iarna), depuse unul cate unul si bine ascunse pe ramuri mai in varsta. Din acest moment, nu mai dureaza mult pana la formarea coloniilor de afide. in general, daunele sunt provocate incepand cu luna aprilie si pana in iulie/august. Vara, paduchele cenusiu galicol al marului migreaza de obicei pe alte plante-gazda (de exemplu, pe patlagina).

Paduchele cenusiu galicol al marului este foarte raspandit. Acesta provoaca pagube importante si, de aceea, trebuie sa fie combatut prin aplicarea la timp a masurilor de protectie fitosanitara necesare.

Paduchele verde al marului (Aphis pomi)

Simptome: Paduchii formeaza colonii compacte pe fata inferioara a frunzelor si pe lastarii verzi. Din cauza cantitatilor mari de dejectii ale afidelor (denumite si „roua de miere” sau mana), aspectul fructelor are de suferit, acestea innegrindu-se. Atacurile severe inhiba si cresterea lastarilor. Totusi, aparitia deformarilor ramane o consecinta rar intalnita.

Paduchele verde al marului este de culoare uniforma, verde, cu picioarele si cercii mai inchisi la culoare. lerneaza in stadiul de oua, pe lastarii dezvoltati in anul precedent gasindu-se adesea un numar ridicat de oua negre si lucioase. Concomitent cu faza fenologica a dezmuguritului, din oua ies matcile sau asa-numitele exemplare fondatoare (fundatrix). Acestea sunt pe deplin dezvoltate dupa cca 2 saptamani, moment in care dau nastere, pe cale vivipara, unor pui vii. Pe aceasta cale apar mai multe generatii de afide intr-un singur an. Acest tip de paduchi nu migreaza vara pe alte plante-gazda.

Paduchele verde al marului este afida cu cea mai mare raspandire la culturile de mar. Acesta ataca preponderent pomii tineri si vigurosi, bine fertilizati. in plus, nu provoaca pagube doar in culturile de mar, ci si in cele de par, gutui si alte rozacee.

Paduchele lanos (Eriosoma lanigerum, Aphis lanigera, Myzoxylus mali, Schizoneura lanigera, Eriosoma mali, E. lanata, E. ulmi)

Simptome: Pe lemnul tanar (nuieluse, mladite), dar si pe ramurile mai in varsta ale merilor se poate evidentia vara un strat gros de puf alb, sub care se gasesc numerosi paduchi. Atunci cand sunt striviti, din acestia iese un lichid de culoare rosie. Atacul este foarte puternic mai ales pe lastarii tineri, pe zone deja afectate de leziuni canceroase sau pe rani preexistente netratate, rezultate in urma taierilor. La nivelul partilor lemnoase colonizate de paduchi apar tumori nodulare. Acest asa-numit cancer cauzat de paduchele lanos are manifestari asemanatoare cu adevaratul cancer al ramurilor, cel provocat de ciuperca Nectria
galligena.

Paduchele lanos, ale carui dejectii ceroase sunt vizibile sub forma unui strat de culoare alba, provoaca tumori asemanatoare cu cele canceroase si concrescente. Deoarece paduchii se hranesc sugand sucul celular, acestia au o actiune iritanta asupra partilor plantei pe care le colonizeaza, ceea ce determina aparitia tumorilor canceroase mentionate. Vremea calda favorizeaza dezvoltarea daunatorului. Acesta se inmulteste asexuat (fara fecundare) si da nastere la pui vii. Paduchele ierneaza pe coletul trunchiului, putand determina si aici aparitia unor tumori canceroase. In timpul iernilor blande, paduchii lanosi supravietuiesc si in colonii, pe pomi. Vara, femelele inaripate, ajutate si de vant, contribuie la extinderea teritoriului paduchilor. Spre sfarsitul verii se produce o a doua aparitie masiva a acestora.

Paduchele lanos fost adus spre sfarsitul secolului al VIlI-lea din America de Nord in Europa, unde a devenit in prezent unul dintre principalii daunatori ai marului. Din cauza intepaturilor pe care le realizeaza si prin care suge, poate provoca moartea unor ramuri intregi, precum si deformari considerabile si chiar moartea timpurie a pomilor. O susceptibilitate crescuta la atacul paduchilor lanosi exista in regiunile pomicole cu clima preponderent calda si umeda, asadar, in livezile si plantatille inchise si protejate de vant. Susceptibilitatea la atac depinde si de soiul de mar.

Puricele melifer comun al marului (Psylla mali)

Simptome: Intepaturile pe care le produc nimfele puricelui pentru a suge afecteaza negativ butonii florali, care nu se mai deschid, ci raman lipiti, devin maronii la culoare si se usuca. in plus, partile afectate ale pomului se acopera cu „roua de miere”
(de fapt, dejectile zaharoase ale puricilor) si fumagina, care atrag furnicile. Mai tarziu, pe frunze se pot observa insecte de mici dimensiuni, verzui, care sar sau zboara.

Puricele melifer comun al marului face parte din familia „puricilor de frunze” (Psilide), este verde si masoara 3 – 4 mm in lungime. lerneaza sub forma de oua, din care primavara eclozeaza nimfele verzi, cu ochii rosii. Nimfele sug seva din muguri si secret asa-numita „roua de mie- re”, precum si fire de ceara. Dezvoltarea completa pana la stadiul de insect zburatoare se realizeaza pana la sfarsitul lunii mai. Vara, dupa imperechere, fiecare femela depune pana la 100 de oua in scoarta de sub mugurii de rod. Daunatorul produce o singura generatie pe an.

Prin intepaturile prin care sug, nimfele pot sa produca daune insemnate mugurilor. Din cauza acumularilor de dejectii zaharoase sub forma de mana sau „roua de miere”, organele afectate pot sa fie colonizate si de ciupercile care provoaca fumagina (acoperirea partilor afectate cu cruste negre, cu aspect de funingine).

Puricele melifer mare al parului (Psylla pirisuga)

Simptome: Depunerea pontei duce la deformarea varfurilor de crestere si a foliolelor. Atunci cand atacul este sever, lastarii nu mai cresc, iar frunzele se usuca si pot chiar sa cada. De asemenea, pe organele afectate se observa si usoare acumulari de
„roua de miere” (dejectile larvelor).

Puricele melifer mare al parului isi manifesta prezenta pe peri incepand cu luna aprilie si pana in iunie. Daunatorul ierneaza, sub forma de insecta, in scoarta. Primavara isi depune ouale de culoare galbuie pe fata inferioara a frunzelor, de-a lungul nervurii principale, precum si pe varfurile de crestere. Atunci cand culoarea oualor devine galben-aprins, acest lucru semnalizeaza faptul ca urmeaza sa se produca eclozarea larvelor (acesta find momentul ideal pentru aplicare tratamentelor cu Envidor). Larvele sunt
aplatizate, galbui si au ochii rosii. Dupa ce larvele se impupeaza, se dezvolta din nou puricii de frunze inaripati, a caror culoare este initial verde, iar mai apoi caramiziu pana la maro-inchis. Puricele melifer mare al parului produce o singura generatie pe an si migreaza pe alte gazde la starsitul perioadei de inflorire.

Puricele melifer mare al parului este foarte raspandit. Desi daunele pe care le produce acesta in mod direct sunt relativ reduse, pagubele pot sa sporeasca din cauza ciupercilor care provoaca fumagina si care, atrase find de „roua de miere” lasata in urma lor de purici, colonizeaza mai puternic pomul.

Gargarita florilor de mar (Anthonomus pomorum)

Simptome: O parte dintre bobocii florilor de mar nu se mai deschid, petalele lor raman inchise, capata o coloratie caramizie si se usuca. in acesti butoni florali se gasesc fie larvele gargaritei, care sunt apode si alb-galbui, fie pupele acesteia de culoare galbuie. in interior, floarea este complet devorata de larve.

Daunele sunt produse de larvele gargaritei florilor de mar, o insecta coleoptera din familia curculionidelor (denumite popular gargarite sau trombari). Insecta are cca 5 mm in lungime si 3 mm in latime si este de culoare maro-cenusie. Pe elitre se disting doua benzi transversale, mai deschise la culoare, care formeaza un desen in forma de V cu deschiderea spre cap. In a doua jumatate a lunii martie, gargarita ¡si paraseste adapostul de iarna si isi incepe procesul de maturatie pe mugurii de rod ai marului intr-un moment care coincide fenologic cu perioada de umflare a mugurilor. Deja din acest moment, prezenta gargaritei duce la distrugerea unor primordii florale. Pentru a depune ponta, femela roade un orificiu in butonii florali inca bine inchisi si depune cate un singur ou in fiecare boboc astfel perforat. Larva se hraneste cu sacii polinici de pe staminele florii si cu pistilul acesteia si devoreaza, de asemenea, si partea interioara a petalelor. Dupa un interval de 2 – 4 saptamani, larva ajunge la maturitate. Ramane insa inca aproximativ 1 saptamana in diapauza sub forma de pupa, dupa care proaspatul adult paraseste bobocul pe care l-a distrus. In continuare, gargaritele adulte provoaca doar unele pagube minore ca urmare a rosaturilor lor estive si se retrag apoi dupa alte cca 3 saptamani in adapostul pentru iarna (de exemplu, in crapaturile scoartei).

In ultimii ani, gradul de raspandire al gargaritei florilor de mar a cunoscut o crestere puternica, aceasta ajungand sa cauzeze pierderi de recolta notabile.

Gargarita rosie (Coenorhinus aeqatus)

Simptome: Din cauza rosaturilor gargaritei au de suferit mugurii si frunzele pomilor atacati. Inca de la inceputul perioadei infloritului, gargarita ataca si fructele verzi, in care roade orificii in forma de palnie. Fructele mai parguite sunt puternic deformate.

Larvele sunt apode si alb-galbui si ierneaza in sol, in timp de gargaritele adulte sunt lucioase si rosiatice si ierneaza in diferite ascunzisuri, printre altele in portiunile crapate sau exfoliate ale scoartei. Dupa impupare, la inceputul lui aprilie eclozeaza gargarita, care se hraneste mai intai cu muguri si frunze, iar apoi cu fructe. Ponta este depusa in prima jumatate a lunii iunie in
adancituri pe care femelele le rod cu rostrul in fructe. Adesea, femelele pot depune de mai multe ori oua in acelasi orificiu. De la depunerea oualor pana la eclozarea larvelor trec, in functie de conditile meteorologice, intre 7 si 10 zile.

Larvele se mai hranesc timp de cca 14 zile din pulpa fructului, dupa care se lasa sa cada la sol.

Incepand cu fenofaza de infoiere a corolei (asa-numita faza de „buton roz”), gargarita poate sa provoace pagube enorme, indeosebi la plantatiile infintate cu soiuri cu capacitate mai curand redusa de fructificare. Chiar daca, de obicei, fructele intepate nu cad, acestea nu mai pot fi comercializate din cauza faptului ca sunt deformate si le este afectata vizibil si pielita.

Viespea merelor/Viespea perelor (Hoplocampa testudinea/H. brevis)

Simptome: Larvele isi rod galerii de hranire in pulpa fructelor, golind astfel interiorul fructelor si determinand caderea acestora. Deoarece larvele migreaza dintr-un fruct in altul, in unele cazuri este vizibil atat un orificiu de patrundere, cat si unul de iesire. Galerile pe care le rod acestea sunt pline de excremente inchise la culoare si urat mirositoare. Larvele viespii merelor pot lasa
in urma lor, pe pielita fructelor, galerii miniere spiralate.

Atacul larvelor la fructe se produce primavara.Pana in iunie, dezvoltarea larvei este incheiata si aceasta se ascunde in sol, unde ierneaza in interiorul unui cocon.

Viespea merelor este raspandita pe o scara mai larga decat viespea perelor. Susceptibilitatea la atac a pomilor depinde de conditile meteorologice, de stadiul de dezvoltare a inflorescentelor si de soul pomilor de cultura.

Cotarul verde (Operophtera brumata)

Simptome: Omizile se hranesc mai intai cu mugurii foliari si cu cei de rod, mai apoi cu frunzulite si cu fructe verzi, care se deformeaza sau atrofiaza in urma atacului. Frunzele din care rod omizile sunt legate unele de celelalte cu fire fine de matase.

Femelele sunt de culoare maro-inchis si fara aripi (aptere) si, din octombrie pana in decembrie, se tarasc de-a lungul trunchiului pana in corona pomului, unde sunt fecundate de masculii inaripati, maro-cenusii. Ulterior, ouale sunt depuse unul cate unul sau in grupuri mici in crapaturi din scoarta sau sub solzii mugurilor. In intervalul fenologic dintre dezmugurit si inflorit, din oua eclozeaza omizi verzi. Acestea se deplaseaza extrem de incet cu ajutorul aparatului locomotor format dintr-o singura pereche de picioare ventrale si provoaca pagube primavara din cauza rosaturilor lor. La sfarsitul lunii mai, larvele adulte se ascund in sol, unde petrec vara in diapauza estiva, sub forma de pupe.

Fluturele cotarului verde este raspandit pe scara larga. Omizile pot sa determine pagube considerabile. in ani in care atacul lor este extrem de puternic, se poate produce chiar si defolierea totala a pomilor.

Molia pielitei fructelor (Capua reticulana)

Simptome: Omizile se hranesc vara din frunzulitele tinere si din varfurile de crestere, pe care le acopera cu fire de paianjen. Pe fructe apar rosaturi de forma neregulata, ca niste santuri. Toamna, omizile lipesc o frunza de un fruct si, astfel adapostite, rod pielita fructului. in urma acestor rosaturi superficiale, pe pielita fructelor apar mici gauri punctiforme.

Daunatorul ierneaza in interiorul unei panze de paianjen compacte, in crapaturile scoartei si la adapostul unor frunze pe care le lipesc de aceasta. Omizile generatiei estivale apar in martie/aprilie, sunt verzui la culoare, au cca 15 – 20 mm in lungime, poseda 4 perechi de picioare ventrale si provoaca daunele de la adapostul panzei de paianjen. in luna mai are loc impuparea, iar din iunie incepe perioada de zbor. Ouale sunt depuse in cuiburi pe fata inferioara a frunzelor. Atunci cand conditile de mediu sunt favorabile, dupa numai 9 zile din oua apar omizile, ecloziunea petrecandu-se de obicei la sfarsitul lunii august. Aceste omizi din generatia autumnala provoaca daunele cele mai importante.

Pagubele sunt provocate in primul rand la mar, mai rar la par. Pagubele cele mai importante apar ca urmare a rosaturilor superficiale de pe pielita fructelor, care determina o depreciere considerabila a valorii de piata a fructelor si creeaza, in acelasi timp, porti de intrare pentru alti patogeni.

Viermele merelor, Larva viermelui fructelor (Cydia pomonella=Laspeyresia pomonella)

Simptome: In interiorul fructelor se gasesc galerii si camarute care sunt create prin rosaturile viermelui si sunt pline de resturi de excremente. De asemenea, larva viermelui devoreaza si ovulele plantei. Atunci cand atacul la fructe se produce timpuriu, acestea sufera O coacere fortata si o cadere prematura.

Fluturele are un aspect destul de comun, asemanator cu al unei molii si zboara din mai pana in septembrie. Depunerea pontei se face pe fructe verzi sau in apropierea acestora. Omizile tinere, de culoare rosiatica, intra in fructe si sapa galerii de hranire in acestea. Atacul devine vizibil din cauza produselor reziduale de excretie (dejectii). Odata ajunse la stadiul de dezvoltare completa,
larvele ies din fructe, migreaza pe trunchi si hiberneaza sub solzii ritidomului, adapostite in plase de paianjen pe care si le tes. Transformarea in pupe are loc in cursul primaverii. Daunatorul produce una sau doua generatii pe an.

Viermele merelor este daunatorul principal al culturii de mar si, in general, al culturilor de semintoase. Prima generatie duce la caderea unor fructe, iar a doua generatie la deteriorarea fructelor ramase din cauza rosaturilor, astfel ca fructele nu mai pot fi comercializate.

Sfredelitorul mare al marului (Synanthedon myopaeformis)

Simptome: In interiorul scoartei se gasesc galeriile de hranire ale omizilor, care pleaca din ramurile radiculare laterale si pot sa cuprinda uneori intreg pomul, ajung astfel sa il debiliteze. De obicei, locul prin care a patruns daunatorul poate fi recunoscut dupa rumegusul evacuat.

Ciclul de dezvoltare al fluturelui dureaza intre 1 si 2 ani. in lunile de vara se succed perioada de zbor a fluturilor, depunerea pontei si eclozarea omizilor.

Sfredelitorul mare al marului prezinta importanta din perspectiva posibilitatii unei infectii secundare a plantei, prin portiunile atacate de omizi, cu cancerul ramurilor.

Molia fructelor (Pammene rhediella)

Simptome: Fructele sunt prinse unele de altele cu fire de matase, sub forma de ciorchini. Pe suprafata fructelor se observa urme de rosaturi. Ulterior, in interiorul fructelor apar galerii fine de hranire, fara dejectii, care se suberifica pana la inceputul perioadei de recoltare.

Molia masoara cca 6 mm in lungime, perioada sa de zbor este in aprilie/mai, iar ouale le depune unul cate unul pe inflorescente. Daunele le provoaca in stadiul de larva tanara, incepand cu luna mai, atunci cand leaga ciorchinii de fructe cu fire fine si las urme de rosaturi superficiale pe pielita fructelor. Din iunie, odata ce inainteaza in varsta, larvele patrund in interiorul fructelor, unde sapa prin roadere galerii fine, fara a-si lasa dejectiile in acestea. Galeriile se suberifica, intr-un fruct existand de obicei 3 cel putin 3 galerii de hranire. Daunatorul produce o singura generatie pe an.

Cazurile in care molia fructelor provoaca pagube sunt destul de rare. Odata ce larvele se gasesc bine protejate in interiorul fructelor, masurile de combatere sunt de obicei tardive, iar in anul urmator ne putem astepta la un atac de o intensitate crescuta.

Omida verde a mugurilor/Omida rosie a mugurilor (Hedya nubiferana/Spilonota ocellana)

Simptome: Primavara, pe mugurii porniti in vegetatie si pe fructele verzi se observa urme de rosaturi. Frunzele si varfurile lastarilor lungi sunt legate unele de celelalte cu fire fine de matase. Toamna se pot eventual observa urme punctiforme de ro-
saturi pe frunze si fructe.

Omida rosie a mugurilor este de culoare caramizie si masoara 1 – 2 cm in lungime, in timp ce omida verde a mugurilor este de culoare verde-inchis. Ambele ierneaza in stadiul de omida tanara. Produc o singura generatie pe an, care provoaca insa daune in doua etape (primavara si toamna).

Atacul se produce la mar, la par, dar si la alti pomi fructiferi, cauzand pagube la nivel local.

Minatoarea lineara (Stigmella malella)

Simptome: In limbul foliar al frunzelor atacate se evidentiaza galerii de hranire. Atunci cand atacul este puternic, acesta poate sa duca la uscarea, brunificarea si caderea prematura a frunzelor.

Molia are anvergura aripilor de 4 mm. Aripile sunt negre si prezintà dungi arginti pe aripile anterioare. Ouale sunt depuse pe fata inferioara a frunzei. Larvele se hranesc din frunze, sapand in limbul foliar galerii alungite si sinuoase, mai late inspre capat, unde ajung sa aiba un diametru de 3 – 4 mm. in interiorul galerilor de hranire se observa depozite de excremente sub forma unor firicele negre. Larvele ajunse la maturitate ies din frunze si se impupeaza la sol, unde si ierneaza. Daunatorul dezvolta de obicei 3 generatii pe an. Moliile isi fac aparitia intre mijlocul lui martie si sfarsitul lui mai. A doua perioada de zbor se produce in iunie, iar a treia perioada de zbor de la sfarsitul lui iulie pana la inceputul lui septembrie.

De obicei, pagubele produse nu sunt semnificative, cu exceptia cazurilor de atacuri foarte severe care pot totusi duce la periclitarea recoltei Si a echilibrului fiziologic al pomilor. In schimb, o important mai ridicata le revine minatoarei sinuoase (Lyonetia clerkella) si minierului circular al marului (Leucoptera malifoliella).

Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina)

Simptome: Pe ramurile atacate, care sunt muribunde, se evidentiaza galerii de hranire dispuse longitudinal, avand diametrul unui creion si lungimea de pana la 40 cm.

Omizile au lungimea de 5 – 6 cm, sunt galben-deschis, cu protuberante (negi) de culoare neagra pe spate.

In afara de peri, daunatorul mai ataca si diferite soiuri de mar, printre care indeosebi merii din soul Golden Delicious.

Musculita perelor (Contarinia pyrivora)

Simptome: Perele inca verzi se ingroasa excesiv de mult, se innegresc si cad. Inauntrul perelor se gasesc numeroase larve mici, care rod partile interne ale fructului, golindu-i interiorul.

Musculitele isi au perioada de bor in timpul fenofazei infloritului si depun in aceasta perioada mai multe oua pe cate o floare. La scurt timp dupa ponta, din oua eclozeaza larvele si acestea patrund in ovarul florii. Dupa un interval de cca 6 saptamani, larvele ies din fructe si ierneaza in sol, la o adancime de 5 – 10 cm.

O susceptibilitate deosebit de ridicata la atac o prezinta soul Williams Christ.

Musculita sau tantarasul frunzelor de mar/par (Dasineura mali/D. pyri)

Simptome: Marginile limbului foliar ale frunzelor atacate se curbeaza si se inrosesc. Frunzele se deformeaza, mai apoi devin casante si se usuca.

Incepand aproximativ cu momentul declansarii infloritului, musculitele isi depun ouale pe marginea frunzelor tinere, in crestere. Dupa un interval de 5 – 6 zile, din oua eclozeaza larve de culoare crem pana la roscat. Din cauza faptului ca larvele se hranesc din limbul foliar, acesta se incovoaie si pe frunze se formeaza excrescente (gale) care ofera adapost larvelor. Se manifesta o defoliere prematura, iar varfurile de crestere sufera deformari. Daunatorul produce de obicei 3 generatii pe an.

Colonizarea cu musculita sau tantarasul frunzelor de mar/par este frecvent intalnita, insa pagubele produse nu sunt, in general, semnificative.