Daunatori la pomii fructiferi – Samburoase

Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi)

Simptome: Paduchii negri ai ciresului provoaca, mai ales la nivelul varfurilor de crestere, o rasucire puternica a frunzelor atacate. In plus, dejectiile zaharoase pe care le excreta paduchii (asa-numita „roua de miere”) dau fructelor un aspect naclait si murdar.

Paduchele negru al ciresului are corpul, picioarele si cercii de culoare neagra sau maro-inchis, stralucitoare. Acesta provoaca daunele la ciresi incepand cu declansarea perioadei de vegetatie activa si pana in luna august. Vara isi schimba planta-gazda, migrand pe sanziana sau dragaica, pe ventrilica etc.

Din cauza   acumularilor de dejectii zaharoase sub forma de   „roua de miere”,  coloniile de paduchi atrag adesea si ciupercile care provoaca fumagina (acoperirea partilor afectate cu cruste negre, cu aspect de funingine). Combaterea paduchilor poate sa fie ingreunata de prezenta albinelor care sunt, de asemenea, atrase de „roua de miere” (a se avea in vedere gradul de pericol pentru albine pe care il prezinta produsele utilizate). De aceea, masurile de protectie fitosanitara impotriva acestor paduchi trebuie aplicate cat mai devreme, imediat dupa atingerea pragului economic de daunare.

Paduchele cenusiu al prunului (Hyalopterus pruni)

Simptome: Frunzele ingalbenesc si cad prematur. Se manifesta puternic fenomenul de „roua de miere” (depuneri de excremente zaharoase ale afidelor)

Paduchele   cenusiu   al prunului este verde-pal pana la gri-pal si acoperit cu un strat ceros pulverulent de culoare alba (pruina), iar pe picioare si pe cerci prezinta pete negre. Paduchii traiesc in colonii dense.  Perioada  cea mai importanta pentru inmultirea daunatorului este in luna iunie. Acest tip de paduche provoaca daune prunelor, piersicilor si caiselor incepand din luna aprilie si pana in iulie/august. Vara isi schimba planta-gazda,  migrand pe trestie sau stuf, precum si pe alte plante erbacee din familia ciperaceelor (rogozurile).

Acest daunator este intalnit mai curand sporadic si provoaca daune la nivel local. Din cauza acumularilor de dejectii zaharoase sub forma de „roua de miere” ,  coloniile de paduchi atrag adesea si ciupercile care provoaca fumagina (acoperirea partilor afectate cu cruste negre, cu aspect de funingine). Masurile de combatere trebuie initiate cat mai devreme, chiar de la primele simptome ale atacului.

Paduchele mic al prunului (Brachycaudus helichrysi)

Simptome: Frunzele si lastarii prezinta deformari puternice, precum si depuneri de „roua de miere” excretata de paduchi. De asemenea, paduchii pot sa inhibe cresterea plantei.

Paduchele mic al prunului are corpul verde-galbui, lucios si de forma globuloasa,  avand lungimea de cca 2 mm. Cercii au o culoare mai stearsa. Acest tip de paduche provoaca daune prunilor incepand de la debutul perioadei de vegetatie activa si pana in mai/iunie, dupa care isi schimba planta-gazda si migreaza pe trifoi, plante erbacee din familia asteraceelor etc.

Acest daunator este raspandit pe scara larga. Din cauza acumularilor de dejectii zaharoase sub forma de „roua de miere”, prezenta paduchilor atrage dupa sine si ciupercile care provoaca fumagina. In plus, paduchele mic al prunului este si un vector de transmitere de temut al virusului Sharka, agentul patogen al varsatului la prun.

Paduchele verde al hameiului (Phorodon humuli)

Simptome: Pe frunze si lastari se evidentiaza colonii dense, precum si depuneri de cantitati insemnate de „roua de miere” excretata de paduchi.

Paduchele verde al hameiului  are  o forma lunguiata si este de o culoare albicioasa pana la un verde sticlos. Acest tip de paduche traieste in colonii laxe. Eclozarea are loc concomitent cu faza fenologica a infloritului sau ulterior acesteia, iar perioada  cea mai importanta pentru inmultirea daunatorului este la inceputul lunii iunie. Provoaca   daune prunilor incepand din luna aprilie si pana in iulie/august, dupa care isi schimba planta-gazda, migrand vara pe hamei.

Paduchele verde al hameiului este un vector de transmitere al virusului Sharka, agentul patogen al varsatului la prun.

Paduchele verde al piersicului (Myzus persicae)

Simptome: Frunzele se ingalbenesc si se incretesc puternic, producandu-se apoi moartea lor prematura. Se pot produce perturbari ale cresterii lastarilor.

Paduchele verde al piersicului masoara cca 2,5 mm in lungime. Corpul si picioarele sale pot verzui, verzi-galbui sau rosiatice. Partea terminala a cercilor este mai inchisa la culoare. Provoaca daune piersicilor si prunilor incepand de la pornirea acestora in vegetatie si pana in luna iunie, dupa  care isi schimba vara planta-gazda si migreaza, printre altele, pe sfecla de zahar sau pe cartof.

Masurile de protectie fitosanitara sunt necesare doar in cazul atacurilor substantiale. In astfel de cazuri insa, tratamentele de combatere trebuie sa fie initiate inainte de a se produce o incretire mai puternica a frunzelor.

Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus)

Simptome: Pe fructe, indeosebi in cavitatea caliciala sau in cea pedunculara, precum si pe petiolul frunzelor si pe ramuri apar pete rosii de marimea unui bob de linte, in centrul carora se afla daunatorul de forma unei scuame de culoare gri si de marimea
aproximativa a unui ac cu gamalie. In cazul coloniilor masive, acestea sunt vizibile ca un fel de crusta cenusie, solzoasa. O colonizare extrem de puternica poate duce la exfolierea ritidomului scoartei si la debilitarea severa a lastarilor si a pomului in totalitatea sa.

Paduchele din   San José face parte din super-familia paduchilor testosi (Coccoidea), care se fixeaza pe pomi la adapostul unui scut protector mai mult sau mai putin rigid care ii acopera complet („teasta”). Daunatorul ierneaza in stadiul de larva de varsta l,  fixat pe organele pomilor. Atunci cand temperaturile incep sa creasca, insectele care nu sunt inca pe deplin mature dau nastere in decurs de cateva saptamani, pe cale vivipara, la sute de pui. Incepand cu sfarsitul lunii iunie, larvele de dimensiuni mici ies de sub scutul de protectie. Paduchele din San José formeaza intre 2 si 5 generatii pe an, in functie de conditiile meteorologice.

Paduchele din   San José debiliteaza plantele si poate astfel sa determine pagube considerabile. In plus, poate provoca stagnarea rodirii si diminuarea dezvoltarii de fructe. Cu privire la orice atac al acestuia trebuie informate in mod obligatoriu organele competente de carantina fitosanitara.

Paduchele testos al prunului, Paduchele lanos al vitei de vie

Simptome: In cazul colonizarii masive, pe frunzele, fructele si crengile atacate apar depuneri de mana sau „roua de miere” (dejectiile zaharoase ale paduchilor), pe care ulterior se dezvolta fumagina.

La paduchii din familia Coccidae (coccidele), scutul sau platosa sunt bine prinse pe corpul insectei. Paduchele testos al prunului (Eulecanium corni) ierneaza in stadiul de larva de varsta a II-a, sub forma de larve ovale, aplatizate si moi, maronii. Pana inclusiv in luna mai, larvele se vor fi transformat in femele cu corpul lucios si rotund, de forma unei cupe si de culoare maro. La adapostul scutului lor protector, acestea depun cateva sute de oua, din care in luna iunie eclozeaza larvele tinere, initial galbui la culoare.
Coccidele provoaca daune la mai multe tipuri de pomi fructiferi din primavara pana toamna.

Daunatorul are doar o raspandire locala.

Gargarita cireselor (Anthonomus rectirostris)

Simptome: Pe   fructele verzi se poate observa locul intepaturii facute de insecta in timpul procesului sau de hranire pentru ajungerea la maturatie. Pentru depunerea pontei, gargaritele rod mici orificii in fructele verzi. Fructele atacate sunt deformate si prezinta adancituri cu forma de mici cratere.

Gargarita, insecta coleoptera din familia curculionidelor, masoara 4 – 5 mm in lungime si este de culoare galbuie-ruginie. Aceasta provoaca simptomele caracteristice ca urmare a hranirii de maturatie din timpul sau de dupa faza fenologica a infloritului. Gargarita depune cate un singur ou in ciresele de mici dimensiuni. Pana la impupare, larvele se dezvolta in sambure. Vara se  produce eclozarea  gargaritelor, care  apoi, dupa scurt timp, se retrag in adaposturile in care hiberneza.

Gargarita cireselor are o raspandire regionala. De obicei, masurile de combatere se impun numai atunci cand in anul precedent s-a inregistrat un atac mai puternic (cu afectarea fructelor in proportie mai mare de 5 %).

Gargarita aurie a fructelor (Rhynchites auratus)

Simptome: Fructele inca verzi se pateaza vizibil, petele putand in scurt timp sa ajunga sa acopere intregul fruct. Atunci cand atacul la fructe este puternic, acestea cad. Daca totusi se coC, fructele prezinta orificii care ajung pana la sambure.

Gargaritele aurii ale fructelor prezinta peri si masoara 7 – 9 mm in lungime. Corpul lor este auriu spre maroniu, cu un luciu rosiatic. Picioarele si rostrul insectei sunt de culoare maro.

Plantele-gazda ale acestui daunator sunt in primul rand prunii si ciresii, insa pot fi si alti pomi fructiferi sau porumbarul.

Viespea neagra a prunelor (Haplocampa minuta = H. flava)

Simptome: Fructele atacate se recunosc usor deoarece pe suprafata acestora sunt vizibile orificii perforate de viespi, acoperite cu particule de excremente si picaturi de scurgeri transparente, gomoase. Atacul poate sa duca la caderea fructelor.

Viespea neagra a prunelor isi depune ponta pe cate o floare. In timpul perioadei de inflorit, din oua  eclozeaza larve albicioase care patrund in fructe si se hranesc din samburii acestora. Daunatorul ierneaza ca pupa in sol, in interiorul unui cocon pe care si-l tese.

Mai  ales  in  conditii de dezvoltare redusa a inflorescentelor sau a fructelor, viespea neagra a prunelor poate sa provoace pagube considerabile.

Viespea neagra a ciresului (Caliroa cerasi = Eriocampoides limacina)

Simptome: Frunzele atacate prezinta pe fata superioara rosaturi mari cu aspect de „ferestre” , care arata ca si cum frunzele ar fi fost razuite.

Viespile sunt negre, cu suprafata cu aspect lucios si au doua perioade de zbor: prima in lunile mai/iunie, iar a doua in iulie/august. Ponta este depusa, fara sa aiba loc o fecundare prealabila, pe fata inferioara a frunzelor. Din oua eclozeaza larve galbui, care adesea sunt acoperite cu un strat mucilaginos inchis la culoare si, de aceea, seamana cu limacsii. Larvele rod „ferestre” pe fata superioara a frunzelor si se impupeaza in sol. Viespile negre ale ciresului provoaca vara daune la cires, prun, par si alti pomi fructiferi.

Daunatorul prezinta o importanta mai curand redusa, insa a doua sa generatie poate sa cauzeze pagube economice.

Molia florilor de cires (Argyresthia pruniella)

Simptome: Mugurii de rod atacati sunt rosi, iar petalele florilor pot fi perforate. In interior, florile sunt acoperite cu panze de paianjen, iar staminele si ovarele prezinta rosaturi.

Perioada de zbor a acestor molii de dimensiuni mici este in lunile iunie/iulie. Ponta este depusa pe lastari scurti sau lungi, unde insecta ierneaza in stadiul de ou. Omizile eclozeaza primavara foarte timpuriu si patrund in mugurii de rod adesea inca inchisi, din care se hranesc. Omizile masoara cca 6 mm in lungime si initial sunt alb-galbui, pentru a deveni ulterior maro-verzui.

Molia florilor de cires are doar o raspandire locala.

Viermele prunelor (Grapholita funebrana/Laspeyresia funebrana)

Simptome: Ca prim simptom, sub pielita fructelor se observa galerii de hranire, de diametru redus. Larvele patrund prin roadere tot mai mult in interiorul fructului, iar in urma lor in galerii raman excremente. Din orificiile perforate la patrundere ies adesea scurgeri gomoase de clei.

Fluturele este dezvoltat in 2 generatii pe an. Incepand cu luna mai, fluturii din prima generatie isi depun ouale pe fructele verzi. Omizile patrund in interiorul fructelor, iar fructele cad la scurt timp dupa acest moment. Fluturii din cea de-a doua generatie incep sa depuna ponta din luna iulie. Daunele principale sunt provocate de cea de-a doua generatie.

Masurile de combatere trebuie aplicate de obicei numai pentru cea de-a doua generatie, deoarece atacul primei generatii duce adesea la rarirea scontata a fructelor.

Musca (Viermele) cireselor (Rhagoletis cerasi)

Simptome: Suprafata fructelor atacate nu mai este lucioasa, prezinta unele adancituri, mai ales in cavitatea pedunculara, si   fructul se inmoaie partial. Se evidentiaza o pata maronie in care se afla locul intepaturii. Samburele poate fi deplasat exercitand presiune. In cele din urma, fructele atacate putrezesc in intregime. In apropierea samburelui, in pulpa descompusa, de consistenta pastoasa se gaseste larva alba, apoda.

Musca cireselor face parte din ordinul dipterelor, aripile sale prezinta un desen caracteristic, iar pe spate are un scutel de culoare galbena. Perioada sa de zbor este in lunile mai si iunie. La un interval de cca 10 zile de la debutul perioadei de zbor, ouale sunt depuse unul cate unul sub pielita cireselor aflate inca in parga. Dupa scurt timp eclozeaza larvele, care se hranesc pe tot parcursul verii din pulpa fructului. lernarea are loc in sol, sub forma de pupa coarctata de culoare galben-pai.

Musca cireselor este raspandita pe scara larga si se manifesta activ in functie de conditiile meteorologice. Poate sa provoace pagube importante, scazand valoarea economica a cireselor pana la a  mai putea fi utilizate exclusiv pentru distilare.