Aplicarea corectă a îngrășămintelor

Elementele nutritive din sol reprezintă unul din cei mai importanți factori pentru a avea o cultură bogată și sănătoasă. Alegerea mijloacelor și momentul de aplicare depinde de îngrășământul folosit.

Îngrășămintele se împart în două categorii și anume:

Macroelemente:

• Azot – susține creșterea masei vegetative a fructelor și contribuie la menținerea metabolismului plantelor de cultură.
• Fosfor – susține fixarea plantelor în sol și stimulează procesul de înflorire a acestora.
• Potasiu –  susține capacitatea plantelor de a rezista bolilor și dăunătorilor, ajută la dezvoltarea sistemului radicular.
• Calciu – susține dezvoltarea plantelor, asigură rezistența mecanică a țesuturilor și turgescența celulară.
• Magneziu – susține creșterea organelor de reproducere ale plantei.
• Sulf – susține procesul de fotosinteză și de biosinteză.

Microelemente:

• Borul – susține înflorirea, fructificarea, transportul carbohidraților și absorbția substanțelor nutritive de către plantă.
• Manganul – susține activarea sistemului enzimatic, datorită căruia planta va avea un aport sporit de azot.
• Fierul – susține fotosinteza și de a crește absorbția azotului de către plantă.
• Zincul – stimulează sinteza hormonilor de creștere și pe cea a proteinelor.
• Cuprul – susține funcția de protecție a plantelor, procesul de fotosinteză, metabolismul proteinelor și sinteza ligninei.
• Molibdenul – susține fotosinteza plantelor, biosinteza clorofilei și sinteza substanțelor proteice din plantă.

Pentru o fertilizare eficientă, fermierii trebuie să adapteze tipul îngrășământului folosit în funcție de tipul culturii și nevoile acesteia. Un alt aspect ține de aciditatea solului (PH-ul solului) și de conținutul de substanțe nutritive existente. Fiecare cultură are nevoi diferite de micro și macroelemente, astfel trebuie să adaptăm îngrășămintele și momentul aplicării acestora.

Care sunt principalele tipuri de îngrășăminte și cum se aplică?

Gunoi de grajd, un îngrășământ organic care se poate folosi la toate tipurile de culturi. Se administrează de regulă toamna, la lucrarea de bază a solului (prin arătură cu întoarcerea brazdei), în condiții meteorologice favorabile, în special pe timp noros și cu vânt slab. Pe măsura ce gunoiul se împrăștie, terenul este arat cu plugul, care amestecă și încorporează bine gunoiul. Încorporarea se face mai adânc, până la 30 cm, pe terenurile ușoare (nisipoase) și până la 18-25 cm pe terenurile grele, reci și în regiuni umede.

Compost. Acest îngrășământ se realizează din frunze uscate, care sunt puse laolaltă și udate frecvent până când vor fermenta. Compostul este extrem de eficient pentru a asigura nutrienții necesari plantelor pe timp de iarnă.

Resturi vegetale. Chiar și resturile vegetale rămase pe sol după recoltarea culturii pot fi utilizate ca îngrășământ. Acestea pot fi tocate și îngropate sub arătură, fiind un excelent îngrășământ de toamnă.

Îngrășămintele chimice. Cunoscute și sub denumirea de îngrășăminte sintetice, acestea sunt obținute prin procesarea anumitor resurse, astfel încât să se obțină nutrienții ce vor fi aplicați pe sol, pentru a fi absorbiți de plante. Aceste îngrășăminte sunt de mai multe feluri și formulări. Marea lor majoritate au la bază macroelementele menționate mai sus dar și microelemente sau doar microelemente și se aplică în funcție de specificațiile acestora și tipul de fertilizare pe care o dorim.

Îngrășămintele chimice se recomandă a fi aplicate prin încorporarea directă în sol. Se recomandă evitarea efectuării fertilizării pe soluri proaspăt lucrate în profunzime (afânare adâncă, desfundare), pentru a împiedica spălarea nitraților spre subsol și apele subterane. Îngrășămintele chimice solide, sub forma de pulberi sau sub forma de granule, pot fi aplicate pe câmp prin împrăștiere la suprafață cu ajutorul mașinilor de aplicat îngrășăminte.

Din punctul de vedere al produselor comercializate, cele mai populare îngrășăminte chimice sunt:

• Azotatul de amoniu – Fertilizare de primăvară
• Îngrășămintele fosfatice, complexe și superfosfate – Atât fertilizare de bază (vara sau toamna) cât și fertilizare starter sau locală (primăvara)
• Nitrocalcarul – Fertilizare de primăvară
• Îngrășămintele azotoase, ureea sau sulfatul de amoniu – Fertilizare de primăvară